Factual despre urs 8: Mituri

Prea multe informații din spațiul public pendulează între adevăr și mit. Prea multe păreri și emoții, fără nicio bază reală. Ne-am gândit să contribuim la clarificarea unor aspecte printr-o mini serie de filme dedicate ursului brun, o specie puțin înțeleasă. Încă.

Eliberarea lebedelor


La primele semne mai calde ale primăverii, două lebede de vară au fost eliberate lângă Târgu – Mureș

Păsările au fost găzduite la Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice Rănite pentru câteva săptămâni

Una dintre ele, epuizată dar fără răni,  a sosit  la noi prin intermediul colaboratorilor noștri de la cabinetul veterinar Inovet Care din Piatra Neamț

Cealaltă, mușcată de câini, a ajuns  să fie tratată de veterinarii asociației Vets4Wild

Reabilitarea a avut loc cu succes la Târgu – Mureș

La eliberarea pe lac, pe lângă colegul responsabil de Centru, Sajnár György, a participat și medicul veterinar Borka- Vitális Levente

Mulțumim tuturor celor implicați în aceste cazuri!

ECO-CURIOSUL NATURA 2000

Scopul concursului nostru: elevii alături de pedagogii lor îndrumători să facă cunoștință cu rețeaua Natura 2000 și să li se trezească interesul față de relația strânsă dintre om și valorile naturale care ne înconjoară.

Cine poate participa?

Echipe de câte 3 membrii formați din elevii claselor III-VIII din școlile aflate în ariile protejate Natura 2000 menționate mai jos.

Localitățile celor 4 arii protejate Natura 2000:
Brâncovenești, Deda, Rușii Munți, Aluniș, Vălenii de Mureș, Suseni, Ideciu de Jos, Ideciu de Sus, Reghin, Petelea, Gornești, Periș, Morești, Săusa, Chirileu, Sânmarghita, Vidrasău, Sânpaul, Dileu Nou, Ogra, Lechința, Dătășeni, Iernut.

Ce trebuie să faceți?

Informații concurs clasele III-IV
Informații concurs clasele V-VIII

Termen limită de trimitere: 24 mai 2021

Anunț angajare

Asociația „Grupul Milvus” caută trei asistenți de teren pentru monitorizarea speciilor de păsări din România, pentru perioada 15 mai – 15 iunie. De-a lungul acestei perioade, vei putea însoți specialiștii ornitologi pe teren pentru evaluarea diferitelor populații de păsări, vei da o mână de ajutor în procesul de observații și vei ajuta la transportul și instalarea echipamentelor.

Vei avea oportunitatea de a călători în toată țara și vei beneficia de o perioadă extraordinară de învățare: determinarea speciilor, comportamentul lor, ecologia acestora. Angajarea are loc pentru o lună, dar există posibilitatea de a extinde perioada cu încă 1 – 2 luni.

Condiții: disponibilitatea de a merge pe un teren dificil și accidentat, conducerea autovehiculului în timpul nopții, categoria B, cunoașterea tehnicilor de înot.

Avantaje: aptitudini în a mânui caiace – canoe și cunoștințe despre păsări.

Dacă te interesează acest post, trimite-ne o scrisoare scurtă de intenție (scrie-ne de ce crezi că ești potrivit pentru acest loc de muncă) și un CV pe adresele de mail hajnal.kuti@milvus.ro și zoltan.d.szabo@milvus.ro. Data limită este 15 aprilie.

La cuib, monitorizarea acvilei de munte


În prag de primăvară are loc monitorizarea cuiburilor de acvilă de munte
Acvila este una dintre cele mari mari păsări răpitoare din România, cuibărește pe stânci sau în arbori
Grupul Milvus monitorizează specia în Carpații Orientali și munții Apuseni
Astfel, se adună informații esențiale despre succesul de cuibărit al speciei
Monitorizarea se realizează prin urmărirea activității la cuib de-a lungul întregului an
În prezent, monitorizarea are loc la 30 de cuiburi din zonele montante

Pajiștile și importanța lor în criza climatică

Ce este o pajiște?

De-a lungul activităților noastre ne-am confruntat adesea cu faptul că termenul „pajiște” înseamnă doar un tip de habitat natural pentru biologi. Într-un peisaj rural, oamenii nu înțeleg la ce areal ne gândim, iar când indicăm locul, realizează despre ce vorbim: „Oh, v-ați referit la câmp? Nu este nimic interesant acolo ” spun ei.

Într-un mediu urban, oamenii se gândesc în principal la zonele amenajate cu iarbă.
În sens ecologic, pajiștile sunt habitate naturale bogate, compuse din specii erbacee. Vegetația pajiștilor constă din zeci de specii de plante.

În România, pajiștile s-au format în două moduri principale:

  1.      În mod natural – în Dobrogea, Moldova și Câmpia de Vest există pajiști care pot fi considerate habitate naturale spontane (ecosisteme cu vegetație climax). Aici, din cauza factorilor micro sau macroclimatici – cel mai adesea din lipsa apei – pădurile nu se pot dezvolta în condiții naturale. Există anumite pajiști montane la altitudini de peste 2000 de metri, acolo unde nu se pot dezvolta păduri în mod natural datorită temperaturilor scăzute, acestea sunt însă mai ales comunități deschise formate din vegetație de tufărișuri pitice și plante cu creștere globuloasă. Trăsătura caracteristică a pajiștilor naturale primare este că rămân pajiști fără nici o intervenție umană, adică nu se împăduresc natural.
  2.       Ca urmare a activităților umane – Majoritatea pajiștilor s-au dezvoltat și au fost menținute prin intervenție umană. Fără amenajare continuă, acestea se împăduresc datorită proceselor ecologice naturale. Când omul și-a schimbat modului de viață și s-a transformat din vânător-culegător în agricultor (cultivarea plantelor, creșterea animalelor), în urmă cu 6.000 de ani, a tăiat păduri pentru a obține terenurile necesare pentru activități agricole. Din cauza activităților umane, de-a lungul a mii de ani s-au format habitate de pajiști care acum găzduiesc o viață sălbatică unică, reprezentând habitate esențiale ale ecosistemului și componente cruciale ale ciclului biologic.

Pajiștile secundare s-au dezvoltat și în urma intervențiilor umane indirecte, de exemplu în urma reglementărilor fluviale care au condus la indisponibilitatea locală a apei. Așa s-au dezvoltat pajiștile de pe solurile saline şi alcaline, de ex. în urma reglementării Dunării.

Chiar și astăzi putem asista la formarea pajiștilor, adică cazurile în care pe terenurile agricole abandonate încep să se formeze pajiști datorită proceselor de succesiune.

Fauna sălbatică a pajiștilor

De-a lungul mileniilor, datorită pășunatului și a cosirii, pajiștile create de om și-au dezvoltat propriile habitate unice, cu o mulțime de specii de plante și animale care sunt distribuite în prezent exclusiv pe aceste pajiști și care s-au adaptat încet la condițiile existente.

Flora pajiștilor românești este deosebit de diversă, unele dintre acestea dețin recorduri europene la numărul speciilor inventariate. Avem zone în care s-au găsit peste 200 de specii de plante pe 100 m2, chiar și 80 de specii pe doar 1 m2!

Aproximativ un sfert din speciile de plante pe cale de dispariție și aproape o treime din insecte au o legătură strânsă cu pajiștile. Majoritatea speciilor de fluturi apar exclusiv în aceste habitate și pot supraviețui doar pe plantele gazdă specifice din aceste habitate. Pajiștile găzduiesc o varietate de mamifere mici care reprezintă surse trofice esențiale pentru păsările răpitoare.

Deși majoritatea păsărilor răpitoare periclitate cuibăresc pe arbori în habitate forestiere, acestea se hrănesc de obicei pe pajiști, cum este și cazul acvilei țipătoare mici. Alte păsări precum ciocârlia de câmp sau cristelul de câmp, de asemenea o specie periclitată, nu numai că se hrănesc, dar și cuibăresc aici.

Importanța pajiștilor

Cea mai cunoscută valoare a pajiștilor este iarba de pe ea, folosită de om ca nutreț de foarte mult timp, prin cosire sau prin pășunat.

Pajiștile oferă însă multe alte servicii ecosistemice. Au un rol foarte important în hrănirea albinelor și a altor insecte importante pentru agricultură. Rolul pajiștilor în activitățile de recreere este din ce în ce mai apreciat, iar acum în pandemie acest lucru este conștientizat mai mult.

În ultimii ani se clarifică importanța pajiștilor în lupta împotriva schimbărilor climatice. Rolul lor în acest sens poate fi împărțit în două grupuri: sunt importante datorită capacității lor de sechestrarea a dioxidului de carbon din aer și în reducerea efectelor schimbărilor climatice, adică au rol în asigurarea rezilienței ecosistemelor.

  • Rolul pajiștilor în captarea și stocarea gazelor cu efect de seră

În ultimii ani, mai multe studii au dovedit că capacitatea pajiștilor de sechestrare a carbonului rivalizează cu cea a pădurilor. Unele studii au arătat  că pajiștile sunt mai stabile pe termen lung în captarea carbonului deoarece pădurile sunt din ce în ce mai expuse la incendii din cauza secetei. Pădurile din California, de exemplu, au devenit eliminatoare nete de carbon în ultimii ani datorită frecvenței tot mai mari a incendiilor forestiere.

Multe regiuni ale planetei au fost împădurite fără cercetări prealabile în scopul protecției climei, dar de multe ori au rezultat fenomene exact opuse. În Chile, pădurile plantate din cauza cotelor de emisii nu extrag carbonul net. În Ungaria, pădurile plantate pe dune de nisip continentale au cauzat secete mari în sol, în plus, produc secete și în zonele mai depresionare, astfel încât efectul lor, în general, nu este deloc favorabil.

Din ce în ce mai multe cercetări demonstrează că pajiștile au un efect foarte semnificativ în captarea gazelor cu efect de seră. Deci nu există un răspuns clar dacă pășunile sau pădurile sunt mai importante, acest lucru va depinde întotdeauna de situația locală. Dar cu toate acestea, putem spune că protecția ecosistemelor de pajiști este esențială în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Poate cititorii se întreabă acum de ce nu ne ocupăm cu ele? De ce nu auzim suficient despre importanța pajiștilor în reglementarea climei? Elementele de pe suprafața pajiștilor nu sunt la fel de spectaculoase și emblematice ca arborii. Valoarea unui fir de iarbă sau a unei flori comune este mai dificil de comunicat.

Pajiștile captează o porțiune semnificativă din dioxidul de carbon pe care-l stochează în pământ sub formă de humus. Cercetările au modelat că, în viitor, stocarea carbonului din pajiști va fi mai stabilă decât cea din păduri, deoarece pajiștile sunt mai puțin expuse la incendii și secete. Acest lucru, desigur, se aplică numai celor care sunt cultivate extensiv, nu sunt suprautilizate sau suprapășunate.

Solurile de cernoziom cultivate corespunzător, cum ar fi solurile de pășuni, stochează cantități similare de carbon cu porțiunea supraterană a pădurilor tropicale. Humusul se acumulează în solul pajiștilor deoarece procesele de descompunere sunt mult mai lente decât în pădurile tropicale. Printr-o utilizare adecvată a pășunilor, acest dioxid de carbon este stocat pe termen lung.

Când pajiștile sunt suprapășunate, acestea se degradează și carbonul stocat este eliberat în aer.

  • Rolul pajiștilor în reducerea efectelor schimbărilor climatice

Efectele schimbărilor climatice se simt oriunde pe glob. Chiar dacă încă nu avem incendii forestiere mari sau furtuni atât de extreme, efectele schimbărilor climatice pot fi resimțite și la noi. Iernile din ce în ce mai calde; fântânile lipsite de apă, secetele din habitatele naturale și terenurile agricole; distribuția inegală a precipitațiilor; inundațiile mai frecvente, valurile extreme de căldură – toți factori care amenință modul de viață sau sănătatea a tot mai mulți oameni.

Aceste fenomene vor deveni din ce în ce mai frecvente, chiar dacă printr-un miracol am reduce drastic emisiile de pe o zi pe alta. Mai mult, trebuie să fim pregătiți pentru a combate efectele schimbărilor climatice.

Păstrarea ecosistemelor naturale și a biodiversității este esențială pe acest drum. Pajiștile vor avea un rol cheie în lupta împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Dar cum pot ajuta pajiștile în protecția împotriva efectelor schimbărilor climatice sau, cu alte cuvinte, cum crește reziliența împotriva schimbărilor climatice?

Pajiștile sunt foarte importante în retenția apei. Datorită rădăcinilor bogate și a solului vegetal, ele sunt capabile să absoarbă cantități mari de precipitații.  Astfel, apa rămâne în sol, nu curge departe și se evaporă mult mai lent decât dintr-o zonă arabilă sau construită. Apa păstrată de vegetație contribuie la refacerea pânzei freatice, ajutând la reumplerea cu apă a fântânilor.

Un avantaj suplimentar al rolului lor de reținere al apei este contribuția la reducerea eroziunii solului.

Conservarea biodiversității este esențială în lupta împotriva schimbărilor climatice. Nimic nu poate reduce mai bine încălzirea globală sau efectele schimbărilor climatice decât ecosistemele sănătoase. Iar pajiștile au un rol cheie în menținerea echilibrului ecosistemelor deoarece multe specii trăiesc aici sau sunt legate de acestea. De exemplu, majoritatea speciilor forestiere folosesc pajiștile într-o anumită formă.

La aderarea în Uniunea Europeană, România s-a angajat să-și păstreze pajiștile. Cu toate acestea, în ultimul deceniu suntem martorii dispariției continue a pajiștilor datorită transformării acestora în terenuri arabile. Mai mult, pajiștile care s-au păstrat, în multe cazuri nu mai pot să-și îndeplinească rolul ecologic, din cauza suprapășunatului.

Conservarea pajiștilor trebuie să devină un țel comun. Rolul lor în protecția împotriva schimbărilor climatice este la fel de important ca cel al pădurilor, chiar dacă acest lucru nu este atât de vizibil.

2020, un sezon de succes pentru vântureii roșii


Vânturelul roșu este una dintre cele mai frecvente păsări răpitoare din România.
Vânturelul roșu este o pasăre urbanizată, apare și în parcuri și centrele orașelor. Ocupă cuiburi părăsite de ciori și coțofene, dar cuibăresc și în fisurile blocurilor, acoperișuri, găuri de aerisire.
Cuibul monitorizat se află la etajul X al unui bloc din Târgu-Mureș.
În cazul nostru, cuibul este oarecum facilitat de colegul nostru Deák Attila, care prin bunăvoința sa a sacrificat un geam.
Anul trecut, perechea de vânturei a reușit să crească, cu succes, șase pui.
Vânturelul roșu este un mare consumator de rozătoare, insecte, șopârle, iar numărul puilor depinde de resursele anului respectiv .
Vânturelu roșu este capabil să observe radiațiile UV din urina rozătoarelor mici cu care acestea își marchează drumul, astfel le vânează mult mai eficient.

Puterea ascunsă a schimbărilor climatice

Scris de Láng Borbála

Efortul Chinei de zece ani pentru îmbunătățirea calității aerului și reducerea poluării are loc din cauza incidenței crescute a daunelor asupra sănătății. Reducerea poluării aerului cu aerosoli în Republica Chineză a condus la o încălzire a emisferei nordice, potrivit noilor cercetări publicate în Environmental Research Letters. Desigur, lucrul acesta nu este rezultatul direct al eforturilor țării asiatice de a atenua poluarea aerului, ci mai degrabă a schimbărilor climatice, al căror impact este mai sever decât se credea anterior, după cum se dovedește.

Aerosolii sunt particule mici care circulă în atmosferă ca produse secundare ale activităților umane (de exemplu arderea cărbunilor sau a lemnului) sau al fenomenelor geologice (erupții vulcanice). Acestea pot provoca o varietate de boli (în special ale sistemului respirator), dar pot afecta și randamentul agriculturii.

La fel cum aerosolii produși în urma unei erupții vulcanice pot reduce temperatura, particulele din aer provenite din activități umane pot provoca același lucru. Spre deosebire de gazele cu efect de seră care conduc la creșterea temperaturii, aerosolii (de multe ori în combinație cu vapori de apă) pot reflecta lumina soarelui mascând, astfel, efectul real al schimbărilor climatice.

Între 2006 și 2017, conducerea Chinei a urmat o așa-numită „politică a aerului curat” pentru a reduce cantitatea substanțelor nocive (cum ar fi sulfații și funinginea) în aer. Conform calculelor acest lucru a salvat, anual, viața a jumătate de milion de oameni.

Cu toate acestea, Yixuan Zheng (redactor al Environmental Research Letters) și colegii lui au fost curioși de impactul asupra climei a scăderii aerosolilor din atmosferă. Deoarece temperatura medie se schimbă foarte încet în condiții normale, chiar și o mică creștere în decurs de 10 ani poate fi descrisă ca o consecință a „politicii privind aerul curat”. Folosind un model bazat pe sistemele atmosferice și oceanice, Zheng și colaboratorii lui au ajuns la concluzia că din cauza politicii anti-poluare a Chinei, temperatura în emisfera nordică a crescut cu 0,1 grade. Acest rezultat ne arată că schimbările climatice sunt un fenomen atât de complex, încât măsurile de precauție locale pot scoate la iveală probleme mascate anterior.

Potrivit unui raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (Intergovernmental Panel on Climate Change – IPCC) o creștere a temperaturii globale de 1,5 până la 2,5 grade Celsius ar putea duce la dispariția multor specii de animale și plante, topirea ghețarilor și prăbușirea ecosistemelor.

Reducerea poluării aerului este o realizare extraordinară din partea Chinei, dar având în vedere rezultatele cercetărilor lui Zheng putem observa că ne confruntăm cu o problemă și mai complexă, mai gravă decât am crezut până acum.

„Bolile cauzate de poluarea aerului sunt o problemă gravă și prevenirea lor este, fără îndoială, importantă”, a spus Ken Caldeira, unul dintre colegii lui Zheng. “Dar este, de asemenea, important să înțelegem că eforturile noastre actuale și viitoare de îmbunătățire a calității aerului vor afecta lupta împotriva schimbărilor climatice”.

Surse:

1.Schreifels J J, Fu Y and Wilson E J 2012 Sulfur dioxide control in China: policy evolution during the 10th and 11th five-year plans and lessons for the future Energy Policy 48 779–89

2.Yixuan Zheng et al 2020 Environmental Research Letters 15 104052

3.https://www.met.hu/eghajlat/eghajlatvaltozas/hatasok-alkalmazkodas/

Amintiri din anul trecut


Prima barză din cuibul 2 de la Dumbrăvioara a sosit în jurul datei de 18 martie.

Aranjatul cuibului și împerecherea a avut loc de-a lungul unei săptămâni de la sosire.

Pe 4 aprilie, în cuib, se putea observa primul ou, iar până pe 11 aprilie se înregistrau 5 ouă.

Primul pui a eclozat pe data de 7 mai, în cinci zile, toți puii cereau deja de mâncare.

Berzele adulte au avut, pe rând, grijă de cei mici. Meniul lor fiind constituit din broaște, șoareci, șerpi, etc.

În iunie, puii își întind aripile pentru prima oară.

Pe 18 iunie are loc inelarea puilor. Aceștia primesc un inel din oțel pe piciorul stâng jos (pe tarsus) și un inel de plastic pe piciorul drept în partea de sus (pe tibie).

Luna iulie e marcată de primele încercări de zbor în afara cuibului. De altfel, unul din pui face dese vizite în cuibul vecin.

În august, puii deja mărișori se hrănesc singuri pe câmp.

Pe la mijlocul lunii august, spectatorii camerelor își luau la revedere de la berzele din cuibul 2 de la Dumbrăvioara, Mureș.