ONM

Fiecare observație contează!

Află mai multe

Determinator

Prima aplicație mobilă pentru determinarea păsărilor din România

Ai vrut mereu să afli ce pasăre tocmai ai văzut?
Fie de pe balcon, în oraș sau în excursii?
De acum, totul va fi mai ușor și la îndemână.

Descoperă mai mult

Rehab

Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice

Număr de telefon pentru urgențe: 0722533816.
Program de lucru:
de luni până vineri între 8:00-18:00,
sâmbătă-duminică între 10:00-15:00.
În afara orelor de lucru ale Centrului, vă rugăm să ne trimiteți un mesaj+foto pe WhatsApp (același număr).

Fundraising

Fii printre cei cărora le pasă!

Fă și tu un pas pentru protejarea animalelor sălbatice, a peisajelor și ecosistemelor care ne oferă atâtea beneficii.

Noutăți

Zbor spre libertate

Huhurezul mare a fost găsit rănit în 19 septembrie în județul Suceava. Timp de o săptămână a fost îngrijit de...

Citește mai mult

noiembrie 28, 2022

Vizită la Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice

Vremea posomorâtă nu a influențat buna dispoziție și curiozitatea elevilor și a profesorilor care au vizitat Centrul de Reabilitare a...

Citește mai mult

noiembrie 25, 2022

Pregătește-te să fii uimit!

Afecțiunea unui pui de urs cu mama-ursoaică, joaca vulpiței cu un cărăbuș sau pădurea învăluită într-o ceață, parcă mistică, sunt...

Citește mai mult

noiembrie 24, 2022

La o cană de ceai și o poveste cu voluntarii

Unii sunt elevi, care după primul contact cu asociația noastră au simțit o chemare de a se implica, alții au...

Citește mai mult

noiembrie 23, 2022

Joacă-te cu noi!

<!-- /wp:gallery...

Citește mai mult

noiembrie 22, 2022

Migrație de toamnă mai slabă pe Grindul Chituc

Am încheiat a noua toamnă consecutivă de inelare cu mai puține păsări decât la ce ne-am fi așteptat, dar suntem...

Citește mai mult

noiembrie 14, 2022

Sitari de pădure rătăciți în oraș

Un sitar de pădure aflat în migrație a fost găsit pe trotuarul unei străzi aglomerate din Târgu Mureș. În avântul...

Citește mai mult

noiembrie 11, 2022

Ce s-a întâmplat în acest an în cuibul de berze

Ca de fiecare dată, și în acest an acesta ați urmărit cu mare interes tot ceea ce s-a întâmplat în...

Citește mai mult

noiembrie 7, 2022

Activitățile noastre

Cercetarea și conservarea păsărilor

Cercetarea și conservarea mamiferelor

Programe de monitorizare

Reabilitarea animalelor sălbatice

Educație și conștientizare

Cercetarea și conservarea păsărilor

Cercetarea și conservarea mamiferelor

Programe de monitorizare

Reabilitarea animalelor sălbatice

Educație și conștientizare

Cercetarea și conservarea păsărilor

Vezi detalii

Cercetarea și conservarea mamiferelor

Vezi detalii

Programe de monitorizare

Vezi detalii

Reabilitarea animalelor sălbatice

Vezi detalii

Educație și conștientizare

Vezi detalii

Proiectele noastre

Gyep

Îmbunățățirea politicilor de agro-mediu prin cercetări participative și incluziune civică

POIM

Planuri de management pentru ariile protejate ROSCI 0210, ROSCI 0367, ROSCI 0368, ROSCI 0369, SMIS 117254

DEAR

Game on! Don't let climate change end the game!

Erasmus

Process oriented nature conservation

ROHU-14

Conservarea, protejarea și promovarea valorilor naturale din zona transfrontalieră Salonta – Békéscsaba

Dumbraveanca

Conservarea dumbrăvencei (Coracias garrulus) în Bazinul Carpatic (încheiat)

Transgreen

TRANSGREEN: infrastructură verde în Carpați (încheiat)

EcoServices

Cartografierea și evaluarea serviciilor de ecosisteme în siturile Natura 2000 din regiunea Niraj – Târnava Mică (încheiat)

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!

flickr.com/Zakwitnijpl-Ejdzej-Iric