O vizită plină de surprize „naturale”

România, este probabil țara europeană cel mai des menționată de presă când se vorbește despre natura sălbatică, procesele naturale încă intacte sau cel puțin neafectate de om într-o proporție semnificativă. Aceasta este și motivul pentru care cea de-a două vizită în teren din cadrul proiectului Erasmus+ „Process oriented nature conservation” a avut loc, în această primăvară, în Transilvania – regiunea centrală a acestei țări.

Scopul nostru declarat a fost să observăm procesele naturale care au loc în diferite habitate, modul în care au fost create sau influențate de comunitățile care trăiesc în imediata apropiere sau care au avut un efect de „modificare” semnificativă a peisajului – de exemplu, pășunile cu arbori din zona Podișului Hârtibaciului, unele dintre existând datorită comunităților săsești din sudul Transilvaniei.

Vegetația de primăvară ne-a bucurat (chiar și schimbul de păreri despre ele), la fel și pădurile naturale care oferă un habitat propice acvilei țipătoare mic sau pârâul prielnic pentru țestoasa de apă europeană, e drept, urmele de animale pe care le-am descifrat în noroiul potecilor ne-au încântat peste măsură! Prin cercetarea acestor peisaje am căutat specificitatea pentru a-l încadra apoi în discuții legate de problemele generale de conservarea naturii.

Unul dintre exemplele de bună practică în privința proceselor influențate de om  – aici prin facilitarea recreării habitatului – a fost studiul de caz despre reproducerea artificială și conservarea țiparului (Misgurnus fossilis) în bazinul Ciucului de Jos. Am petrecut o întreagă zi alături de Imecs István de la  Organizatia GeoEcologica Accent, discutând și schimbând opinii în acest habitat de pe râul Olt și brațul reabilitat de la Sânsimion, Harghita.

La fiecare peisaj ne-am străduit să identificăm asemănările dintre habitatele comune din cele patru țări din proiect, să tragem concluzii pertinente despre necesitatea intervenției umane asupra proceselor naturale sau nu.

Una dintre concluziile noastre cu privire la natura și speciile din România este că bogăția naturală este deosebită, atinsă de activitatea umană doar într-o proporție medie, zonă în care activitatea umană se împletește cu peisajele și întrețin un echilibru, deseori fragil. De aici și ipoteza că nu putem exclude omul din peisaje, ba mai mult, România este un exemplu că se poate trăi în armonie cu natura, care aici, încă are parte de procesele ei specifice. Cel mai probabil cheia acestora constă în menținerea peisajelor culturale, educație și multă conștientizare.

La vizita de aproape o săptămână din Transilvania au participat partenerii de proiect – prietenii noștri de la Asociația Ark din Olanda, Natuurinvest și Natuur en Bos din Belgia, dar și Pro Natura din Suedia.

Lăsați un comentariu