Acvila țipătoare mică

Despre specie

Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) este o pasăre răpitoare a cărei zonă de cuibărire este restrânsă în principal în partea centrală, estică și de sud-est a Europei. Specia este considerată a fi “în declin” pe suprafața întregii arii de răspândire, fiind estimată la 20.000 de perechi la nivel global. România oferă speciei una dintre cele mai importante zone de cuibărit. Conform celei mai noi estimări țara noastră adăpostește o populație de 2000-2300 de perechi reprezentând 22% din populația speciei în Uniuniea Europeană.

Cele mai multe perechi cuibăritoare de acvilă țipătoare mică sunt în Transilvania, în vestul României și pe subcarpații estici. Specia este prezentă în număr mai mic în estul, sud-estul și sudul României.

Acvila țipătoare mică preferă pentru cuibărit pădurile mature de foioase, în general de stejar, din zonele de deal, șes și cele de luncă. Unele perechi urcă și în zona de munte unde cuibăresc în păduri de fag și de molid. Cuibărește în păduri în vecinătatea cărora există pășuni, câmpii umede și zone agricole, suficient de mari pentru procurarea hranei.

Consumă cu precădere rozătoare (șoareci de câmp). Ocazional prinde și amfibieni (broaște) și reptile (șopârle, șerpi) sau chiar insecte (greieri, cosași).

Acvila țipătoare mică este o specie migratoare de distanță lungă. La noi este oaspete de vară, sosind de regulă la mijlocul lunii aprilie (rareori, unele exemplare chiar la sfârșitul lunii martie) și migrează spre cartierele de iernare în septembrie. Iernează în Africa de Est, la sud de Sahara, dar o parte din păsări ajung și în Africa de Sud.

Amenințări

degradarea habitatului de cuibărit cauzat de exploatările forestier (exploatarea copacilor bătrâni pe care sunt construite cuiburile, )
degradarea și micșorarea habitatului de hrănire prin modificarea folosinței terenurilor agricole (dispariția culturilor mozaicate, răspândirea treptată a monoculturilor, cultivarea plantelor nefavorabile speciei de ex. porumb, rapiță).
deranjul uman în perioada de cuibărit (construcții aproape de locul de cuibărit speciei de ex. stâne, pensiuni, turismul motorizat, pășunatul ilegal în pădure)

Activitățile noastre, proiecte

Membrii Grupului Milvus se ocupă de studiul și protecția acvilei încă din anul 2000. La început am efectuat observații pe teren și monitorizare de perechi cuibăritoare în zona dealurilor Nirajului.

În anul 2005 în cadrul proiectului „Acvila tipatoare mica – specie emblematica a Carpatilor”finanțat de CERI am organizat un recensământ al speciei în ecoregiunea carpatică a României.

În 2007 am continuat recensământul pe restul suprafeței țării, astfel în 2 ani am încheiat un studiu pe nivel național. Datele adunate în acești 2 ani ne-au ajutat să estimăm mărimea și densitatea populației naționale a speciei.

Tot în aceeași an am desemnat 17 Arii de Importantă Avifaunistică (AIA) pentru conservarea speciei. Majoritatea acestora au fost recunoscute și ca Arii de Protecție Specială Avifaunistică în cadrul rețelei natura2000 prin Directiva Păsări. Astfel circa 400-500 perechi cuibăresc în arii protejate.

În anul 2008 am organizat o tabără pentru studiul migrației păsărilor răpitoare la Bosfor în perioada de migrație a acvilei țipătoare mici.

În perioada 2010-2013 în parteneriat cu ARPM Sibiu, și SOR am implementat proiectul LIFE „Conservarea acvilei țipătoare mici în România”.

În 2014-2015 în cadrul proiectului Afterlife am continuat activitățile de monitoring și conservare a speciei începute în proiectul Life.

În 2016-2017 am continuat monitorizarea perechilor cuibăritoare în SPA-ul Dealurile Târnavelor-Valea Nirajului. Totodată am continuat și programul de inelare cu inele colore început în cadrul proiectului Life.