Dr. Zsolt Hetesi este fizician, docent la University of Public Service în Ungaria, cu un deosebit prestigiu internațional. Cercetările sale converg spre teme legate de energie, teoria sistemelor și sustenabilitatea.…
Potrivit unui raport emis recent și semnat de 50 de biologi și experți în climă, efectele negative ale schimbărilor climatice nu pot fi combătute fără protejarea biodiversității. Schimbarea treptată a…
Ce credeți că veți simți la soare? Dar la umbră? Invitația vizează un experiment urban pentru a demonstra cât de nociv este un teritoriu lipsit de umbră, implicit fără arbori.…
Oradea, 15 iunie – Promenada Malul drept al Crișului Repede:Un șarpe de apă (Natrix tesselata) mort pe promenadă, probabil ucis recent. În jur, un grup de vreo 10 persoane –…
În episodul întâi vă povesteam că unori peisajele de azi ascund secrete In cazul nostru teritoriul localității Sândominic din Harghita era ocupat, în fapt, de o pădure de o pădure…
Hărțile militare din secolul XVII arată că în hotarul Sândominicului din Harghita, fânațele de acum erau, în fapt, păduri După cum arată peisajul de acum, am crede că în bazinul…
M-aș uita la țara mea prin „lentile” verzi Nu, nu prin lentile întunecat „de verzi”, prin ele nu poți distinge, real, lucrurile. Prin lentile simple verzi, care îmi arată că…
Acvila de munte este a doua ca mărime printre răpitoarele din țara noastră, după codalb Întreaga populație, se estimează că ar fi între 90 și 150 de perechi Puteți observa…
Echipamentele pescărești aruncate la întâmplare reprezintă un pericol considerabil pentru păsările acvatice. Acest cormoran mic a avut noroc, colegii noștri l-au găsit în timpul unui transect de monitoring pe Dunăre.…
Cu toate că orașul vostru se află la câmpie, zona montană, cu pădurile sale mai reci, nu este departe. Astfel, sunt șanse să vă întâlniți și cu vipera comună, dar…
Șorecarii comuni din interiorul lanțului Carpatic sunt mai bine protejați de frigul iernii decât cei care își petrec iarna în Moldova. Vă semnalăm apariția unui articol științific în revista Ecology…
https://www.youtube.com/watch?v=onSP4e32sXc Lunile de primăvară – vară sunt foarte aglomerate la Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice Rănite Printre cei mai zgomotoși „pacienți” se numără pescărușii cu picioare galbene În iunie,…
Ne-a fost foarte greu să scriem acest articol. Suntem triști, șocați și ne simțim neputincioși. Într-o dimineața de final de mai, colegii noștri ornitologi din regiunea Donețk din estul Ucrainei…
De multe ori nici nu băgăm în seamă problemele locale provocate de schimbările climatice. Lostrița,cândva întâlnită pe majoritatea râurilor de munte din bazinul munților Carpați, a devenit, azi, o raritate.…
Ai vrut mereu să afli ce pasăre tocmai ai văzut? Fie de pe balcon, în oraș sau în excursii?De acum, totul va fi mai ușor și la îndemână. Primul determinator…
Soare, căldură, vară – o vreme perfectă pentru a elibera câteva țestoase de apă autohtone, Emy orbicularis. Țestoasa de apă europeană este o specie protejată de lege și prioritară în…
E-mail: hajnal.kuti@milvus.ro
Tel: 0720-531.061
Membru al echipei de administrație al Grupului Milvus din 2018, cu studii in economie. S-a implicat în proiect management și coordonare membri. Momentan este responsabila de managementul resursei umane ale Asociației.
Lăstun de mal (Riparia riparia)
Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!
În 2012 a sosit ca voluntară la Grupul Milvus și a devenit membru al Grupului de Lucru pentru Conservarea Mamiferelor. Este interesată de interacțiunile între speciile sălbatice de animale și omul, de efectele acestora pe indivizi, populații și comunități, și implicația lor în conservare. Biolog absolvent al Universității din Frankfurt pe Main.
Membru al Grupului Milvus începând din anul 2005, totodată membru fondator al Grupului de Lucru pentru Conservarea Mamiferelor, având ca domeniu de interes cercetarea și conservarea mamiferelor mici și a carnivorelor mari. Voluntară într-o serie de activități a grupului, lucrează în proiecte cu scopul studiului populațiilor de mamifere (urs, lup, râs, vidră) pe raza siturilor Natura 2000, în vederea întocmirii planurilor de management.
Membru al Asociației Grupul Milvus începând din 1994, participant în diverse programe organizate de asociație. Membru fondator și conducător al Grupului de Lucru pentru Conservarea Mamiferelor, biolog, având ca domeniul de interes principal studiul biologiei lupului si a ursului cu accent deosebit pe problemele privind interacțiunea lor cu omul.
E: zoltan.d.szabo@milvus.ro
Biolog, absolvent al Universității Babeș-Bolyai. A obținut titlul de doctor la Universitatea din Debrecen, cu o disertație despre comportamentul de dispersie al lăstunului de mal. Este membru al Grupului Milvus din 1993. A predat ecologie, ornitologie și practică de teren la Facultatea de Bilogie și Geologie UBB. A produs mai multe filme documentare de natură ca director de imagine și regizor. A inițiat și coordonat programul de Monitorizare Păsări Comune din România între 2006-2018. Inelator autorizat.
E-mail: anna.denes@milvus.ro Tel: 0743-994.578
Am terminat ca biolog la Universitatea Babeş-Bolyai, acum fac studii de masterat tot aici la facultatea Ecologie terestră şi acvatică, unde studiez libelulele. Din copilărie am o pasiune faţă de natura şi mă ocup cu protecţia naturii în Rezervaţia naturală Cheile Vârghişului. Cu Grupul Milvus am întâlnit în anul 2016, de atunci am lucrat ca voluntar în multe programuri realizate de asociaţia. Mă bucur că pot să lucrez în echipa Milvus pentru păsări şi pentru protecţia naturii.
E-mail: lorinc.barbos@milvus.ro Tel: 0723-201.344
Membru al Grupului Milvus începând din 2011. Biolog licențiat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, momentan masterand al aceleiași universități. Este interesat mai ales în studierea și conservarea păsărilor răpitoare. În prezent este coordinatorul unui program național de monitorizare a speciilor nocturne. Inelator licențiat al Centralei Ornitologice Române pe răpitoare. Momentan este angajat la Agenția pentru Protecția Mediului Satu Mare
E-mail: reka.kiss@milvus.ro
Membru Grupului Milvus din anul 2002. Unul dintre domeniile sale preferate de activitate este protecția păsărilor răpitoare(în special recensământul și monitorizarea acvilei de munte și a șoimului călător, observarea migrației păsărilor răpitoare) și educația în natură. Ca ornitolog a participat în mai multe programe de recensământ și monitoring al altor specii de păsări. Ca membru activ al Grupului de Lucru de Educație Ecologică, în cadrul mai multor programe organizează activități educative, excursii pentru copii. Din 2009 este inelator de păsări licențiat, astfel în cadrul unor excursii și tabere (tabăra Școala Naturii, tabără de inelare) inelează păsări cu scopuri educative și de monitorizare.
E-mail: zsolt.hegyeli@milvus.ro Tel: 0735-878.518
Membru al Grupului Milvus începând din anul 2003, cu activități principale în cadrul Grupului de Lucru pentru Conservarea Mamiferelor. Principalele lui domenii de interes sunt biogeografia și conservarea mamiferelor stepice, și protecția păsărilor răpitoare diurne. Implicat în proiecte de cercetare și de conservare a mamiferelor, precum și în activități de conservare a păsărilor răpitoare. În același timp activează în domeniul implementării rețelei Natura 2000 în România.
E-mail: csaba.domokos@milvus.ro Tel: 0720-538.422
Membru al Grupului Milvus începând din 2004. Biolog, cu un masterat în Management Cinegetic. În prezent doctorand la Școala Doctorală Roth Gyula în Științele Silviculturii și ale Managementului Cingetic, din cadrul Universității din Sopron (Ungaria). Interesat de conservarea, managementul și cercetarea carnivorelor mari, în special al ursului brun.
E-mail: judith.papp@milvus.ro
Membru al Grupului Milvus din anul 2000, activează în domeniul educației ecologice, servicii ecosistemice, fundraising. Începând din anul 2009 este responsabilă pentru organizarea Concursului Internațional de Fotografie de Natură Milvus.
E-mail: laura.turdean@milvus.ro
E absolventă de litere și profund fascinată de patrimoniul nostru cultural și natural. S-a implicat în mai multe mișcări și campanii de conștientizare de tipul grassroots, cum ar fi: Salvați Roșia Montană și împotriva exploatării gazelor de șist. Acum, la Milvus, comunică în scris și vizual despre natură și conservare, mărturisind că mereu visa să facă așa ceva.
E-mail: attila.dosa@milvus.ro Tel: 0743-994.579
Fiind economist de profesie ornitologia a reprezentat numai un hobby pentru el, până când s-a alăturat echipei Milvus. De atunci participă la diferite proiecte de evaluare și de monitorizare de păsări.
E-mail: szilard.daroczi@milvus.ro Tel: 0720-537.066
Membru al Grupului Milvus începând din 1992. Absolvent al Facultății de Silvicultură (secția cinegetică) din Brașov. Desfășoară mai ales activități legate de studiul și conservarea păsărilor răpitoare și Strigiformelor, fiind implicat în majoritatea proiectelor de acest gen, iar pe unele le și coordonează. Lucrează mai ales cu specii ca Aquila pomarina, Falco vespertinus, Falco tinnunculus sau Buteo rufinus, fiind interesat și în Asio otus, Strix uralensis, S. aluco și Glaucidium passerinum. Vizitează cu regularitate multe dintre zonele umede din Câmpia de Vest, Transilvania dar și din Dobrogea. Nu ascunde nici faptul că îi place să observe și păsări rare, chiar dacă acestea se află în celălalt colț al țării. Este interesat de migrația păsărilor, mai ales a celor răpitoare, fiind și inelator licențiat încă din anul 1995. În cadrul Grupului Milvus coordonează datele despre regăsirea păsărilor inelate în străinătate. Este unul dintre administratorii bazei de date privind păsările rare din Bazinul Carpatic (www.rarebirds.hu).
E-mail: istvan.kovacs@milvus.ro Tel: 0728-303.898
Biolog, cu masterat în ecologie terestră și acvatică. Inelator de păsări licențiat al Centralei Ornitologice Române. Principalul domeniu de activitate constă în coordonarea unor programe și proiecte de evaluare și monitorizare de păsări, de exemplu coordonează programele Monitorizarea efectivelor de iernare a păsărilor răpitoare, Atlasul păsărilor cuibăritoare din România, Monitorizarea păsărilor nocturne din habitate deschise și semideschise, Monitorizarea acvilei de munte în România și a coordonat mai multe evaluări locale. Este unul dintre responsabilii pentru dezvoltarea bazei de date OpenBirdMaps.
E-mail: iulia.vizi@milvus.ro
Din decembrie 2015, Iulia are grijă de comunicarea externă a asociației. A intrat în sfera nonguvernamentală după mai bine de 12 ani de jurnalism de televiziune și radio. Pasionată de lectură, excursii și animale , Iulia crede că doar prin comunicare se poate schimba micul univers în care trăim.
E-mail: gabor.bone@milvus.ro Tel: 0722-533.815
Interesul meu față de natură și conservarea naturii m-a condus să învăț la Științele Mediului la început apoi am terminat masteratul le ecologie. Domeniul meu principal de interes este aplicarea studiilor de informatică în ecologie. Sunt membru al Grupului Milvus din 2012, unde în principal lucrez cu prelucrarea datelor și pe teren. Pe lângă acestea încerc să ajut și în alte activități ale Grupului.
E-mail: reka.szilagyi@milvus.ro
Membru al Grupului Milvus din 2020. A studiat informatică și protecția mediului în Cluj-Napoca. Se ocupă de programare, procesarea și vizualizarea datelor, și ajută la Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice.
E-mail: krisztina.havadtoi@milvus.ro
A absolvit Facultatea de Biologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în 2010, și de atunci se ocupă cu botanică, evaluări de vegetație și cartare de habitate. Colaborator al Grupului Milvus din 2019.
E-mail: katalin.kelemen@milvus.ro Tel: 0722-437.863
Membru al Grupului Milvus din 1994, biolog. Este interesată de activități și cursuri de agro-mediu, servicii ecosistemice, educație ecologică.
E: istvan.komaromi@milvus.ro T: 0720-527.565
Membru al Grupului Milvus cu diplomă în biologie-geologie și geografia turismului. Este implicat în mai multe programe ale grupului ca: studiul și protecția păsărilor răpitoare, monitoringul diferitelor populații de păsări, studiul migrației, etc. Este interesat de conservarea și studiul păsărilor răpitoare.
E-mail: zsuzsanna.aczel-fridrich@milvus.ro Tel: 0720-018.088
Membru al Grupului Milvus din 2007. Și-a terminat studiile la Universitatea Babeș-Bolyai, la specializarea ecologie. Principalul său domeniul de interes este studiul micromamiferelor pe baza ingluviilor de răpitoare de noapte și analiza dietei răpitoarelor de zi. Participă activ în programe de educație ecologică.
E-mail: attila.marton@milvus.ro Tel: 0725-533.086
Ornitolog, membru al Grupului Milvus din 2010. Și-a obținut masteratul în ecologie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și în prezent este doctorand al Universității din Debrecen, cercetând coevoluția dintre cuc și lăcarul mare. Inelator din 2013, participă la activitățile de inelare ale grupului și coordonează activitatea de inelare de pe Grindul Chituc.
E-mail: robert.zeitz@milvus.ro Tel: 0735-878.520
Membru fondator și angajat al asociației. Inelator licențiat al Centralei Ornitologice Române, ecolog licențiat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Este implicat în primul rând în activități legate de protecția păsărilor răpitoare, dar este activ și în multe alte acțiuniale Grupului, cum ar fi cele de studiu, conservare, sau monitorizarea populațiilor de păsări din țară. Este responsabil al Centrului de Reabilitare a Păsărilor Sălbatice.
E-mail: attila.nagy@milvus.ro Tel: 0728-303.868
A devenit membru al Grupului Milvus în 2002. Coordonează diverse proiecte și activități implementate în partea de vest a țării. Conduce programul destinat conservării vânturelului de seară, desfășoară activități de conservare și cercetare legate de alte specii, precum dropia și dumbrăveanca. Este responsabilul celor două situri Natura 2000 din județul Bihor, ale căror custodie este asigurată de Grupul Milvus. În prezent este managerul unui proiect POS implementat pentru elaborarea planurilor de management pentru șapte situri Natura 2000. Este liderul filialei Grupului Milvus din Oradea.
E: tibor.sos@milvus.ro T: 0735-878.519
Biolog cu masterat în ecologie aplicată. Membru al grupului din anul 2003, interesat mai ales în biologia și conservarea amfibienilor și reptilelor (www.tiborsos.webs.com). Fondator al Grupului de Lucru pentru Protecția Amfibienilor și Reptilelor. Inițiator al Coaliției Trachemys Adoption (www.freewebs.com/trachemysadoption), coaliție ce are ca țel popularizarea problemei țestoaselor exotice abandonate în natură. Membru al grupului de lucru Natura 2000.
E: reka.komaromi@milvus.ro T: 0725-226.174
Membru al Grupului Milvus din 2001. Și-a terminat studiile la Universitatea Babeș-Bolyai, la specializarea biologie-geologie și la Universitatea Corvinus din Budapesta, la specializarea horticultură. Lucrează în domeniul educației ecologice în cadrul Grupului de Lucru de Educație Ecologică precum și la Centrul de Reabilitare. Lângă aceste activități ea se mai ocupă și de rezolvarea problemelor administrative și financiare precum și de sarcinile de zi cu zi din birou.
În anul 2010 Asociația „Grupul Milvusˮ a început montarea primelor cuiburi artificiale pentru minuniță (Aegolius funereus) în M-ții Călimani. În cursul ultimilor ani am continuat această activitate amplasând alte zeci de cuiburi și în alte zone: M-ții Gurghiului, Depresiunea Giurgeului și M-ții Ciucului.
Scorburile artificiale sunt controlate cu regularitate în fiecare an pentru a afla rata de ocupare și succesul de cuibărit. 
E-mail: andrasattila.nagy@milvus.ro Tel: 0720-018.089
Membru al Grupului Milvus din 2005. Este interesat în protejarea speciilor de pești de apă dulce și de managementul ariilor protejate. Licențiat în ecologie în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca. În prezent studiează ecologia și conservarea speciilor de pești din sistemele de apă curgătoare din Transilvania, este doctorand la Facultatea de Biologie și Geologie în cadrul Universității Babeș-Bolyai.
Email: tamas.papp@milvus.ro
Tel: 0720-530.117
Unul dintre membrii fondatori și președintele organizației. Biolog, licențiat al Universității Babeș-Bolyai, inelator de păsări. Coordonează activitățile Grupului Milvus, astfel degeaba îi place munca de teren, majoritatea timpului își petrece în birou. Îi plac temele care au impact major asupra naturii, astfel se ocupă cu drag de probleme nepopulare ca ceea a electrocutării păsărilor sau de măsurile de agro-mediu. Reprezintă politica de conservare a biodiversității a asociației pe forumuri naționale sau internaționale. Membru al Consiliului Reprezentativ al Coaliției ONG Natura 2000 România.
