Dumbrăveanca

Dumbrăveanca este considerată o specie periclitată din cauza pierderii habitatului natural (locuri de cuibărit și locuri de hrănire), a electrocutării și a utilizării insecticidelor care cauzează mortalitatea păsărilor în mod direct. Fiind o specie migratoare, drumul lung ascunde multe pericole, cum ar fi: schimbările majore de habitat din cartierele de iernare și schimbările cauzate de deșertificare. De asemenea, capturarea păsărilor și împușcarea lor de-a lungul căilor de migrație și în locurile de iernare au consecințe negative semnificative asupra popuației.

În România, această specie este protejată și singurele inițiative pentru salvarea speciei au fost și sunt derulate de Grupul Milvus:  instalăm cuiburi artificiale pentru a sprijini reproducerea, plantăm arbori pentru a asigura locuri naturale viitoarelor scorburi, milităm pentru conservarea pajiștilor, îmbunătățirea pachetelor de agro-mediu, izolarea liniilor de medie tensiune.

Despre specie

Dumbrăveanca este o pasăre migratoare de talie medie, face parte din familia Coraciidae. Este apreciată pentru penajul său spectaculos, care îmbină nuanțe de albastru intens, turcoaz și uneori verde, contrastând cu aripi și spate maroniu. Are în jur de 30-32 cm lungime, cu o anvergură a aripilor de 66-73cm. Este o specie carnivoră, hrănindu-se în principal cu insecte mari, cum ar fi lăcustele, dar și cu mici vertebrate, cum ar fi șopârlele și rozătoarele. Ea cuibărește în scorburi naturale ale arborilor, dar poate ocupa și cuiburi artificiale, ceea ce o face o specie potrivită pentru programele de instalare de cuiburi artificiale.

Dumbrăveanca preferă habitatele cu aspect mozaicat, cu pajiști, zone agricole extensive, pâlcuri de copaci și arbori vârstnici izolați din zonele de câmpie. Cuibărește cu precădere în silvostepele din zonele temperate ale Europei și Asiei. Este o specie migratoare pe distanțe lungi, iernând în Africa subsahariană și petrecându-și vara în regiunile de reproducere.

Despre proiectul  „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic ˮ încheiat în 2020:

Activitățile pentru conservarea populației de dumbrăveancă din Vestul României au fost realizate în 15 situri Natura 2000 de către Asociația Grupul Milvus. Înainte de implementarea proiectului nu au fost cunoscute date exacte despre mărimea și distribuția populației de dumbrăvence. În anii anteriori am montat câteva cuiburi artificiale care au fost ocupate la puțin timp după montare.

Acest lucru ne-a indicat faptul că lipsa locurilor de cuibărit este printre cele mai grave probleme cu care se confruntă specia în Câmpia de Vest. Proiectul ne-a oferit șansa să remediem această situație. Astfel, una dintre activitățile cele mai importante s-a referit la creșterea populației cuibăritoare și la lărgirea arealului de distribuției a speciei în zonele de unde a dispărut. Am montat peste 850 de cuiburi artificiale cu scopul de a asigura supraviețuirea pe termen mediu a speciei în această parte a României. Acțiunea a fost de un succes remarcabil – din 84 de perechi cunoscute în primul an al proiectului, populația a crescut la 217 perechi în anul V.

Am plantat peste 3.000 de puieți de plopi, în pâlcuri de diverse mărimi în zonele favorabile cuibăritului speciei, dar de unde lipseau arbori. Scopul nostru este ca acești arbori să asigure speciei, locuri de cuibărit pe termen lung. Am ajutat fermieri locali în cadrul programului “Fermieri pentru dumbrăveancă” în plantarea de puieți și îngrădirea plantațiilor. Altă activitate importantă de conservare a fost izolarea a 1.000 de stâlpi de medie tensiune în regiunile cele mai dens populate cu dumbrăvence, care astfel nu vor mai cauza electrocutări în rândul păsărilor. Pe acești stâlpi am montat cuiburi de tip betonit pentru a asigura loc de cuibărit sigur pentru păsări.

Pentru prevenirea dispariției locurilor de cuibărit încă existente, am monitorizat în mod regulat anumite zone și, astfel, am prevenit tăierea ilegală a arborilor.Am continuat cercetarea speciei, iar cele peste o mie de exemplare mar-cate cu inele de metal și inele colorate pot să furnizeze în viitor informații utile privind dispersia, fidelitatea la locul de cuibărit etc., informații care ne vor ajuta la conservarea speciei pe termen lung.