Natura 2000 și arii protejate

Ce este Rețeaua Natura 2000?

Legislația care stă la baza protecției naturii în Uniunea Europeană este compusă din două directive cunoscute scurt ca Directiva Păsări respectiv Directiva Habitate.

Directiva Habitate a fost creată pentru a conserva atât speciile de plante și animale sălbatice, cât și habitatele naturale din Uniunea Europeana, iar Directiva Păsări are ca scop principal conservarea speciilor de păsări care se găsesc în mod natural în UE.

Ambele directive prevăd ca obligativitate pentru fiecare stat membru desemnarea de situri – SCIuri pentru Directiva Habitate respectiv SPAuri pentru Directiva Păsări. Aceste situri formează împreună rețeaua Natura 2000, cea mai mare rețea de arii protejate din lume, acoperind peste 18% din suprafața terestră a celor 28 de state din UE.

De ce este Grupul Milvus interesată de această rețea?

Am considerat întotdeauna că protecția naturii trebuie să se bazeze pe o fundamentare științifică, respectiv că zonele protejate nu trebuie desemnate acolo unde „nu deranjează multă lume” ci acolo unde este nevoie de ele. Rețeaua Natura 2000 – în teorie – se bazează pe același principii.

Siturile Natura 2000 au mai multe avantaje față de ariile protejate „clasice”:

Sunt desemnate bazat pe date științifice, deci targetând anumite tipuri de habitate și/sau specii rare – existența acestora este singurul criteriu care trebuie luat în seamă la desemnarea ariilor
Acoperă unele zone foarte importante pentru biodiversitate, dar care nu sunt acoperite deloc de ariile protejate clasice (Parcuri Naționale, etc.) – de ex. pajiști întinse din zona stepică a Bărăganului, lunca râurilor, etc. Ariile protejate clasice în general sunt localizate în zone unde omul nu a avut un interes (de ex. munți înalți).
Acestea sunt situri de importanță comunitară, astfel în cazul încălcării legislației există posibilitatea de reclamare până la la Comisia Europeană

Care erau/sunt problemele legate de Natura 2000 și de desemnarea siturilor?

În România protecția naturii a fost întotdeauna și a rămas și acum un copil vitreg, abia existent. Fără Uniunea Europeană, care prin aceste două directive ne obligă la respectarea legislației comunitare, probabil am avea mai puțin de 10% din suprafața țării acoperită cu arii protejate, iar acestea nu ar fi localizate bazat pe nevoile naturii ci bazat pe conceptul „unde deranjează cel mai puțin”. Cu toate obligațiile României față de UE, în primul tur Ministerul Mediului „a reușit” să desemneze apr. 15% din suprafața României tot bazat pe principiul „unde deranjează mai puțin”.
Ministerul Mediului a avut și are în continuarea o atitudine negativă față de desemnarea de arii protejate, deși acest Minister ar trebui să fie cel care susține aceste eforturi în guvern
Din pacate s-a actionat fara o viziune – unii propuneau situri pentru flora, altii pentru unele elemente de fauna si nimeni nu a reusit sa uneasca acestea intr-o retea. Noi – cei care reprezentam Coalitia N2000 – am avut o viziune si am incercat sa desemnam o retea care sa oglindeasca cat mai mult cunostiintele actuale (deloc suficiente) despre habitate si specii si am vrut ca “rezultatul” sa arate ca o retea adevarata. Nu am reusit in total, pentru ca Ministerul nu a luat in considerare toate siturile propuse, respectiv politicul a mai taiat multe situri total sau partial. Totusi, reteau care a rezultat – cu toate lacunele ei – este o baza foarte importanta de pe care se poate porni.

Ce am făcut noi pentru siturile Natura 2000:

Situri declarate pe baza Directivei Păsări:

2006 – 2007 – am realizat documentația pentru 50 de situri alese pe baza Directivei Păsări (apr. 10% din suprafața țării) dintre care 31 au fost preluate de Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD) – instituție abilitată să elaboreze lista de situri Natura 2000. Grupul de Lucru Păsări a Coaliției Natura 2000 din România a propus în total 107 de pSPA-uri – acoperind apr. 15% din suprafața țării -, dintre care în total 56 au fost preluate de INCDDD.

Am participat la fel de activ, ca și de prima dată, la cea de a doua fază de propuneri de SPA-uri. Uniunea Europeană a considerat, că România nu a declarat suficiente situri care să asigure protecția speciilor de păsări pe termen lung, lista SPA-urilor a fost revizuită. Astfel, s-au inclus numeroase situri care nu au fost acceptate în prima fază de desemnare. Pe lângă aceștia, Grupul Milvus a propus și situri noi respectiv extinderea suprafeței inițiale la cele existente. La baza acestor propuneri au stat datele colectate în perioada 2007-2011.

Situri declarate pe baza Directivei Habitate

În prima fază de desemnare (2007) am contribuit cu puține situri, considerând că Ministerul (care derula un proiect în acest sens) va veni cu o acoperire suficientă. Din păcate ne-am înșelat – primul val de desemnare nu a acoperit suficient necesitățile majorității speciilor și habitatelor. De ex. nu acoperea decât foarte-foarte puțin din râurile din România.