Acvila de câmp

Acvila de câmp (Aquila heliaca) este SPECIA PERICLITATĂ A ANULUI 2026. Cu ajutorul tău vom desfășura cercetări de teren pentru a identifica perechile, a localiza cuiburile și a monitoriza cuibăritul. Ulterior, vor putea începe activitățile noastre de conservare a speciei, precum instalarea de cuiburi artificiale, monitorizarea cuiburilor cu ajutorul camerelor și plantarea de arbori, care pe termen lung pot asigura locuri de cuibărit adecvate pentru perechi.

Acvila de câmp a fost încadrată pe Lista Roșie a păsărilor din România în categoria Critic Periclitat (CR), din cauza numărului extrem de redus de indivizi, a amenințărilor existente și a declinului semnificativ al populației înregistrat în ultima sută de ani.

Populația speciei este în continuare afectată de numeroși factori de risc, dintre care cei mai importanți sunt otrăvirea, electrocutarea pe liniile de medie tensiune, intensificarea agriculturii, precum și dispariția arborilor bătrâni care ar putea servi drept locuri de cuibărit.

Despre specie

Acvila de câmp este o pasăre răpitoare de mari dimensiuni. Exemplarele adulte au un penaj brun-închis, cu pete albe caracteristice pe umeri. Aripile sunt lungi și relativ înguste pentru acvile, fiind ținute drepte sau ușor lăsate în timpul plantării. Păsările tinere au un penaj mai deschis, de culoare nisipie, și ating coloritul specific adulților abia în al șaselea an calendaristic.

Hrana constă în principal din mamifere și păsări de talie medie, precum iepurele de câmp, hârciogul, popândăul și fazanul, dar, în special iarna, consumă și hoituri. Populația din Bazinul Carpatic este în mare parte sedentară, în timp ce exemplarele tinere efectuează frecvent deplasări de dispersie, mai ales spre Peninsula Balcanică.

Acvila de câmp preferă habitatele deschise, cu structură mozaicată, unde terenurile agricole extensive alternează cu pajiști și pâlcuri de pădure. Pentru cuibărit alege locuri care oferă resurse de hrană suficientă și un grad relativ scăzut de deranj.

Cuiburile sunt construite de regulă pe arbori mari, izolați sau situați la marginea pădurilor. Arborii bătrâni și stabili sunt deosebit de importanți, deoarece cuiburile sunt adesea utilizate timp de mai mulți ani și întreținute constant.

Activitățile noastre de până acum

În 2016 în județul Arad am reușit să identificăm o pereche de acvilă de câmp, după ce, în ultimii 45 de ani cuibăritul speciei nu a fost documentată în țara noastră. Ulterior, am monitorizat anual teritoriile ocupate și am identificat mai multe încercări de cuibărit.

După descoperirea primului cuib, numărul teritoriilor ocupate și al perechilor cuibăritoare a crescut treptat. Această evoluție pozitivă se datorează în mare parte măsurilor de conservare aplicate timp de mai multe decenii de colegii noștri din Ungaria. Ca rezultat, numărul perechilor cuibăritoare din Ungaria a depășit 300, iar extinderea spre est a speciei a ajuns și în România.

În 2024, am consolidat unul dintre cuiburile deteriorate, sporindu-i stabilitatea cu ajutorul unui suport metalic.

În același an, am înregistrat un număr record de 9 teritorii ocupate, am documentat 3 perechi cu reproducere reușită și 4 pui care au părăsit cuiburile. În 2025, în ciuda acestor rezultate promițătoare, am identificat doar cele 3 perechi care cuibăriseră și în anul precedent, fără a dispune de date sigure privind succesul reproducerii.

Înainte de implementarea activităților de conservare planificate, este esențială evaluarea populației actuale a speciei, urmată de măsuri concrete menite să îmbunătățească condițiile de cuibărit și să contribuie la creșterea numărului de perechi cuibăritoare din România.