ROSPA0103 Valea Alceului fără suprafața care se suprapune peste ROSCI 0104 Lunca Inferioară a Crișului Repede

Scurta descriere a ariilor protejate

Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0103 Valea Alceului se află în Câmpia Crișurilor, județul Bihor. Suprafața inițială fusese de 1072 ha, însă în urma extinderii sitului din 2011, la propunerea Asociației Grupul Milvus, se întinde pe 3634 de hectare. Poate cea mai importantă parte a sitului se află în imediata vecinătate a satului Livada de Bihor (comuna Nojorid), deși cuprinde în mare măsură habitate afectate de diferite activități antropice, precum terenuri arabile, pășuni (o parte din ele fiind de fapt niște iazuri dezafectate), un lac de baraj, o vale regularizată, livezi și, nu în ultimul rând, o plantație de salcâm, care se întinde de-a lungul Văii Alceului.
Această zonă a fost identificată în 1993 ca fiind un semnificativ loc de cuibărit pentru vântureii de seară (Falco vespertinus), specie de importanță comunitară, care nu își face cuib propriu și de obicei își crește puii în cuiburile ciorilor de semănătură (Corvus frugilegus). La Livada de Bihor colonia de cuibărit este instalată în pâlcul de salcâm, amintit mai sus. Aria a fost propusă spre desemnare ca sit Natura 2000 în special în vederea conservării vânturelului de seară. Populația cuibăritoare ale acestei specii de la Livada de Bihor a suferit un declin grav la începutul noului mileniu, revenind în urma măsurilor de conservare implementate de către Asociația ”Grupul Milvus”, și în special datorită montării zecilor de cuiburi artificiale pe care vântureii le folosesc cu succes pentru reproducere.
Importanța coloniei de la Livada de Bihor pentru vântureii de seară nu constă doar prin asigurarea locurilor de cuibărit, ea joacă un rol deosebit chiar și în perioada premergătoare a migrației, fiind folosită pentru înnoptare de către vântureii aflați în etapa de hoinărit. Importanța strategică a acestui loc de înnoptare pentru vântureii aflați în perioada de pregătire pentru migrația de toamnă, este subliniată și de observarea în număr mare a exemplarelor venite din Ungaria, identificate pe baza combinațiilor unice de inele colorate.
Datorită extinderii sitului din 2011, salcâmetul de la Livada de Bihor nu mai constituie singura colonie de vânturei din acest sit. În urma cercetărilor noastre, am realizat că în apropiere există alte trei colonii de cioară de semănătură, unde cuibăresc vânturei. Acestea se află la limitele localităților Toboliu și Tărian, asigurând loc de cuibărit pentru vânturei. Aceste exemplare preferă pentru vânătoare terenurile agricole respectiv pajiștile din preajma localităților Tărian, Giriș, Toboliu și Cheresig.
Pe lângă vânturei, zona este folosită pentru vânătoare de o pereche de erete sur (Circus pygargus), care cuibărește în lanurile de cereale din vecinătatea sitului. În zonă apar și alte specii de pasăre răpitoare de importanță comunitară, precum șerparul (Circaetus gallicus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), eretele vânăt (Circus cyaneus) sau șoimul dunărean (Falco cherrug), ultimul fiind atras de populația de popândăi ce trăiește pe pajiștile din sit. Balta de la coada lacului de acumulare ce se află pe cursul Văii Alceului, cât și Râtul Alceului, constituie habitate importante pentru cuibăritul unor specii de păsări de baltă, listate în Anexa I. a Directivei de Păsări (de ex. piciorongul Himantopus himantopus, fluierarul cu picioare roșii Tringa totanus etc.), dar și pentru cele care vizitează zona pentru procurarea hranei (lopătarii Platalea leucorodia de la SPA HUKM10002 Kis-Sárrét/Ungaria, stârcii de noapte Nycticorax nycticorax din coloniile de la ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, respectiv lunca Crișului Repede). În pasaj, bătăușul (Philomacus pugnax) și fluierarul de mlaștină (Tringa glareola) fac parte din acele specii de interes comunitar, care se prezintă în număr mare.

Formularul standard Natura 2000 ROSPA103 Valea Alceului
PLAN DE MANAGEMENT (Monitorul Oficial:1.245/2016)

Numărul de persoane implicate în administrarea ariei protejate: 8

Suprafața totală a ariei protejate: 3634 ha

Primele 3 amenințări cu care vă confruntați: