ROSPA0041 Eleșteiele Iernut-Cipău

Complexul piscicol Iernut se află în zona inundabilă a văii Mureşului, la o altitudine de 302 m, la o distanţă de 1 km în direcţia vest de localitatea lernut, amplasată între râul Mureş (la nord) şi şoseaua DN15 (la sud). Bazinele piscicole sunt mărginite de terenuri agricole și păşuni. Lacurile au fost amenajate în matca unui meandru părăsit şi înmlăştinit al Mureşului (Lacul „Füzek”, adică Sălcii). Heleşteele au o suprafaţă totală de 134 ha, din care 124 ha este luciu de apă.
Lacurile de la Cipău se întind de asemenea în lunca Mureşului, în locul unor mlaştini (denumite pe vremuri „Nád” respectiv, „Kerek”, adică Stuf şi Rotund), la imediata vecinătate a satului Cipău, la sud de DN 15.
SPECII: Cultura piscicolă este bazată, mai ales, pe speciile fito- şi zooplanctonofage cum ar fi: sânger (Hypophthalamichthys molitrix), novac (Aristichthys nobilis), cosaş (Ctenofaryngodon idella), precum şi pe cele două forme de prăsilă a crapului, cel galiţian şi lauşitz. Nu au dispărut nici speciile autohtone ale ichtiofaunei bălţii, cum sunt: somnul (Silurus glanis), avatul (Aspius aspius), cleanul (Leuciscus cephalus), carasul (Carassius auratus), bibanul (Perca fluviatilis), ghiborţul (Acerina cernua), ştiuca (Esox lucius) şi altele. Ulterior a apărut și murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva), specie de origine est-asiatică.
Lacurile sunt folosite în timpul migraţiei de toamnă şi primăvară de un număr de cca. 120 de specii de păsări. Printre aceştia se numără opt specii, care pot fi considerate de interes global. Dintre cele cu apariţie regulată în zonă şi cele cuibăritoare care au interes comunitar, menţionăm următoarele: cormoranul mic (Microcarbo pygmeus), raţa roşie (Aythya nyroca), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) etc.
Cea mai însemnată colonie de stârci de noapte din Transilvania (în prezent 35-40 perechi) respectiv de egrete mici (10-12 perechi) cuibăreşte pe sălciile din bazinul de creștere a puieților de la Iernut. În trecut, colonia era stabilită în mijlocul lacului I. de la Iernut, pe tufe de sălcii inundate de apă, când colonia de stârci de noapte număra aproape 100 perechi. Conservarea acestei colonii este o prioritate mare şi pe nivel naţional.
Pe lângă speciile menţionate anterior, remarcăm şi prezenţa în zonă ca specie cuibăritoare în număr semnificativ stârcului pitic (Ixobrychus minutus), eretelui de stuf (Circus aeruginosus), a cresteţului cenuşiu (Porzana parva), cuibărind aici şi piciorongul (Himantopus himantopus) şi ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta) în anii când nivelul apei este scăzut.
Pe lângă numărul mare a speciilor care folosesc această zonă ca loc de pasaj este semnificativ şi numărul aglomerărilor mari din unele dintre specii. Anual, în aceste perioade trec în pasaj peste 20 de mii de păsări de apă aparţinând unui număr mare de familii/subfamilii precum (Podicipedide, Phalacrocoracide, Ardeide, Ciconiide, Anserine, Anatine, Rallide, Charadriide, Scolopacide, Laride, Sternide etc.). Anual putem observa aici specii rare pe nivel european. Aici putem menționa apariţia sporadică a pelicanului creţ (Pelecanus crispus), specie, care apare doar excepţional în alte zone umede din Transilvania. Trebuie remarcat şi regularitatea prezenţei (uneori în numărul mare) în zonă pe perioada de pasaj a unor specii care apar mai rar în interiorul arcului Carpatic, cum ar fi ploierul auriu (Pluvialis apricaria), sitar de mal (Limosa limosa), gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis), fluierar de lac (Tringa stagnatilis) etc.
Unele specii poposesc în aceste zone până când apele îngheaţă. De regulă, imediat după dezgheţarea suprafeţelor de apă (sfârşitul lunii februarie) raţele, lişiţele, pescăruşii şi stârcii se întorc pe lacuri. Uneori, chiar şi în această perioadă putem întâlni aici stoluri formate de câteva sute, până la o mie de păsări de apă.
Se remarcă aşadar importanţa acestor zone atât pentru cuibăritul unui număr însemnat de păsări, cât şi pentru pasaj şi uneori iernare. În mod firesc, în afara păsărilor de apă întâlnim aici în diferite perioade ale anului şi păsări răpitoare cum ar fi codalbul (Haliaeetus albicilla), uliganul pescar (Pandion haliaetus), acvila ţipătoare mică (Clanga pomarina), şerparul (Circaetus gallicus), eretele vânăt (Circus cyaneus), șoimul călător (Falco peregrinus), șoimul de iarnă (Falco columbarius) etc. De asemene, diversitatea păsărilor cântătoare de talie mică cuibăritoare în stufărişul şi tufărişurile din zonă este relativ ridicată.
În perioada de toamnă, înaintea migraţiei, stufărişurile lacurilor de la Cipău oferă loc de înnoptare pentru stoluri formate din mii, uneori zeci de mii de grauri (Sturnus vulgaris), rândunici (Hirundo rustica) şi lăstuni de mal (Riparia riparia).

Formularul Standard Natura 2000 a sitului ROSPA0041 Eleșteiele Iernut-Cipău
Regulament
Măsuri minime de conservare

Numărul de persoane implicate în administrarea ariei protejate: 8

Suprafața totală a ariei protejate: 437 ha

Primele 3 amenințări cu care vă confruntați: