Fii mândru că trăiești aproape de Natură!

Post published:septembrie 19, 2018
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Vei câștiga o experiență interesantă admirând locurile pe care le știi dintr-o perspectivă diferită: de pe apă! Concursul de pe pagina de Facebook este deschis până pe 24 septembrie, ora 12:00, iar câștigătorii vor fi invitați individual la eveniment în aceeași zi.

Dacă ești din județul Mureș, locuiești în sau aproape de siturile Natura 2000 descrise mai jos, te califici la concurs!

Râul Mureș este coloana vertebrală a regiunii, o sursă de viață și de ce nu, un loc perfect de a-ți petrece timpul liber. Fauna și floare este deosebită, dacă ai curiozitatea de a le descoperi vei fi uimit de ceea ce vei vedea. Și tocmai din acest motiv, anumite părți ale râului au un statut de conservare special, în cadrul rețelei de arii protejate denumit Natura 2000. Însă, acest fapt nu înseamnă doar obligații, ci înseamnă că avem grijă de râu și lumea lui.

Vidra, lostrița și alți pești – știuca, obletele, fusarul , caracuda etc. – sunt doar câteva dintre speciile din situl Natura 2000 Râul Mureș între Deda și Reghin care merită observate. Într-un alt sit, Râul Mureș între Iernuțeni și Periș, obletele, scobarul, mreana, porcușorul, bibanul și alte specii de pești înoată liniștit în apele domoale ale râului. Un rai pentru pescari!

Arborii și zăvoaiele din situl Râul Mureș între Morești și Ogra oferă o imagine liniștită, de recreere! Aici, coloratele libelule sunt mici bijuterii zburătoare, iar speciile de pești sunt numeroase și interesante. Între timp, în situl Râpa Lechința putem observa, cu noroc, izvorașul cu burta galbenă, broasca țestoasă de apă, fluturele Cucullia mixta, iar pajiștile stepice subpanonice, primăvara sunt pline de flori.

Dacă trăiești în localitățile din și în preajma acestor situri Natura 2000 te poți considera un om norocos! Ai ocazia de a participa la o tură de vâslit pe Mureș participând la un concurs pe Facebook.

Siturile Natura 2000 pe râul Mureș administrate de Grupul Milvus:

Situl ROSCI0368 Râul Mureș între Deda și Reghin
Situl ROSCI0369 Râul Mureș între Iernuțeni și Periș
Sitului ROSCI0367 Râul Mureș între Morești și Ogra
Situl ROSCI0210 Râpa Lechința

Regulile de concurs:

Vâslitul pe râul Mureș este programat pentru miercuri, 26 septembrie, ora 17:00 în Tîrgu Mureș. Dă un like postării despre concurs pe pagina de Facebook a Grupului Milvus până luni, 24 septembrie, ora 12:00. În aceeași zi, câștigătorii vor fi contactați personal pe Facebook Messenger pentru a primi detaliile de participare la eveniment. Te rugăm să răspunzi la acest mesaj până marți, 25 septembrie ora 12:00. Dacă nu vei face acest lucru, îți pierzi premiul.

Evenimentul este finanțat de de Fundația pentru Parteneriat Miercurea Ciuc și MOL România, în cadrul programului programul Spații Verzi, componenta Arii Naturale Protejate, proiect intitulat „Promovarea ariilor protejate Natura 2000 aflate în custodia Asociației Grupul Milvus”.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!