Festival verde – adică cum să organizezi un eveniment ecologic?

Post published:iulie 6, 2023
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Cu siguranță ai participat deja la un festival unde se foloseau pahare reciclabile și existau containere pentru colectarea selectivă a deșeurilor. Astăzi, mulți organizatori de evenimente încearcă să implementeze soluții soluții prietenoase cu natura și clima, în scopul de a încetini schimbările climatice. „Festival greening” este deja o practică frecventă și la festivalurile din România, dar ce putem face pentru a crea evenimente mai „verzi”? Să vedem!

Organizatorii festivalurilor și altor evenimente similare sunt, în mare parte, conștienți de opțiunile existente, însă în multe cazuri, condițiile locale, „practicile obișnuite” sau bugetul limitează posibilitatea de a organiza evenimente mai puțin dăunătoare mediului înconjurător. Cu toate acestea, cei care dedică timp să se informeze, vor descoperi că, de multe ori, este nevoie doar de puțină atenție și voință.

Vestea bună este că observăm o creștere a nivelului de conștientizare a tinerilor participanți la aceste festivaluri, care doresc ca organizatorii să implementeze mai multe soluții ecologice. De aceea, proiectul „Game On” și-a asumat obiectivul de a concepe un „Manual pentru organizarea unui eveniment ecologic, prietenos cu mediul și clima”. Unul dintre partenerii proiectului, Fondul pentru Protecția Mediului din Lituania (LFN), și-a asumat sarcina de a elabora acest ghid de festival greening, bazat în mare măsură pe propria experiență și expertiză. Manualul se concentrează în principal pe organizarea festivalurilor, dar poate fi util și în cazul altor tipuri de evenimente (conferințe, nunți, evenimente sportive). Partenerii proiectului, care activează în 8 țări diferite, au avut libertate deplină în adaptarea conținutului manualului la legislația și particularitățile culturale ale propriei țări.

Este puțin probabil ca, acest manual să schimbe lumea într-o clipă, dar oferă un sprijin solid organizatorilor care sunt dispuși să facă pași către organizarea de evenimente eco-friendly. Deoarece fiecare eveniment necesită resurse fundamentale, precum apă, energie și diverse materiale, care generează o cantitate mare de deșeuri și gaze cu efect de seră nocive pentru climă, manualul oferă cinci „capitole” cu diverse idei pentru cei interesați.

Schimbările climatice cauzate de activitatea umană reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale secolului XXI. Cercetările privind organizarea de evenimente eco-friendly și prietenoase cu clima sunt în desfășurare de mult timp, deja s-au implementat măsuri la mai multe evenimente pentru a le face mai sustenabile. Un instrument util în acest sens este calculatorul de carbon, prin care putem calcula amprenta de carbon a propriului eveniment, astfel încât să putem identifica domeniile în care trebuie să luăm măsuri. Pentru acest lucru, nu este nevoie decât să furnizăm câteva informații de bază despre eveniment pe acest website și vom primi sfaturile corespunzătoare.

În ansamblu, în prezent, în întreaga lume, inclusiv în România, există o deschidere pentru „festival greening”, însă în multe cazuri, lipsa informațiilor sau resursele financiare nu permit implementarea acestor inițiative. Mulți depun eforturi pentru a crea experiențe mai ecologice la evenimentele lor, și sperăm că în curând vom obține rezultate vizibile.

Am avut o experiență pozitivă când Asociația Festivalurilor Maghiare din Transilvania a organizat pe 27 aprilie 2023 o zi dedicată organizatorilor de festivaluri, la Sfântu Gheorghe, unde participanții au împărtășit diferite sfaturi și idei legate de organizarea festivalurilor. La eveniment au participat reprezentanți ai 18 festivaluri din Transilvania, unde Pápay Kamilla a prezentat „Manualul de Îngrijire a Mediului în Festivaluri”, realizat în cadrul proiectului Game On! – Don’t let climate change end the game, în numele Grupului Milvus. Pe baza feedback-ului primit, s-au observat deja inițiative mărunte la numeroase festivaluri din țară, iar participanții la întâlnire au fost deschiși să implementeze soluții eco-friendly la propriile evenimente chiar la festivalurile din anul acesta.

Vă mulțumim pentru interesul acordat și sperăm să participăm la tot mai multe evenimente eco-friendly. Vă dorim o vară și un sezon de festivaluri de succes pentru toți!

P.S.: Noi trebuie să ne schimbăm, nu clima!

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!