Strămoşul porcului domestic, mistreţul poate fi găsit pe tot teritoriul ţării. Preferă pădurile, terenurile agricole, stufărişul. Intră şi în sate. Trăieşte în grup, alcătuit din 2-3 scroafe şi purceii lor. Sunt activi în amurg şi noaptea, ziua se odihnesc. Îi place apa şi înoată bine. Scăldatul în noroi, în mocirlă aparţine de igiena corporală, la fel ca şi scărpinatul de trunchiul copacilor. Aceşti copaci se recunosc uşor după scoarţa plină de noroi. Un alt indiciu alimentar este râmătura ( locul unde scormoneşte pământul cu botul). Este un animal omnivor, preferă ghinda, jirul, rădăcina stufului, ciupercile, viermii, rădăcini, moluşte (de ex. melci). În mod regulat, consumă şi recoltele agricole.

Semne lăsate

Urmele mistreţului se pot diferenţia uşor de amprentele altor copitate, fiindcă nu numai copitele, ci şi pintenii lasă urme. Amprenta pintenilor este sub formă de semilună. Un semn foarte important este distanţa dintre pinteni care este mai mare decât lăţimea copitelor. Când mistreţii păşesc cu membrele posterioare în urmele picioarelor anterioare, se pare că ar avea doi pinteni paraleli.

Urmele formează zigzag. Dacă stratul de zăpadă este gros, trage o dâră adâncă cu copitele.

Alte semne

Râmăturile: Afectează suprafeţe mari (de mai mulţi metri pătraţi) şi sunt superficiale, nu sunt adânci.

Lăsături: Excrementele mistrețului nu sunt uniforme. O caracteristică importantă și care ne confirmă prezența mistrețului: excrementele constau din boabe triunghiulare rotunjite.