Distrează-te verde!Grupul Milvus lansează un concurs pentru organizații de tineret

Distrează-te verde!
Grupul Milvus lansează un concurs pentru organizații de tineret

Post published:aprilie 4, 2022
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

În cadrul proiectului Game on! Don’t let climate change end the game! căutăm organizații de tineret care doresc să se implice în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Grupul Milvus este implicat într-un proiect internațional de comunicare privind clima, finanțat prin programul DEAR, pentru a crește gradul de conștientizare în rândul generațiilor tinere cu privire la problemele legate de încălzirea globală.

Lucrăm în parteneriat cu zece organizații civile din opt țări din Europa Centrală și de Est.

Una dintre activitățile proiectului vizează transformarea festivalurilor de muzică în evenimente mai verzi, mai prietenoase cu clima. Este în curs de pregătire și un Ghid de înverzire pentru Festivaluri.

Prin prezentul concurs, ne-am propus să facilităm implicarea organizațiilor de tineret în ”înverzirea” festivalurilor din România, prin finanțarea implementării unor idei originale de transformare a acestor evenimente și pentru formarea atitudinii participanților referitoare la schimbările climatice.

Ce trebuie să faceți?

Să planificați și să puneți în aplicare înverzirea unuia sau mai multor festivaluri din țară. Prin implementarea propriilor voastre idei, aceste activități trebuie să contribuie și la sensibilizarea participanților.

Exemple de acțiuni:

Campanii de comunicare, reducerea presiunii impactului festivalului asupra mediului, organizarea de prezentări/acțiuni de sensibilizare etc.

Cum se poate participa la concurs?

Întocmiți un plan de înverzire a unuia sau mai multor festivaluri din România. Acest plan trebuie să includă următoarele:
numiți festivalul/festivalurile pe care doriți să îl transformați într-unul mai prietenos cu clima
în care an ați implementa activitățile voastre (2022 și/sau 2023)
tipul/tipurile de activități pe care le-ați întreprinde
propriile idei de înverzire a festivalului ales de voi. Planul ar trebui să includă, de asemenea, modul în care vor fi puse în aplicare ideile voastre.
un buget estimativ pentru activitățile planificate. Tabelul atașat e un reper în întocmirea bugetului. Dacă e necesar, se pot insera linii în plus pentru alte cheltuieli.

Jurizarea concursului:

Lucrările trimise vor fi jurizate de membrii Grupului Milvus împreună cu reprezentanți ai organizatorilor diferitelor festivaluri. Ei vor decide ordinea lucrărilor.

Premii:

Vom oferi finanțare uneia sau mai multor organizații de tineret selectate, pentru a-și pune în practică planurile, ideile prezentate.

Pentru finanțarea acestor lucrări este disponibilă o sumă totală de 25.000 de Euro.

Cele mai bune lucrări vor fi finanțate până în limita bugetului. Nu există un număr prestabilit de participanți care vor fi finanțați. Poate beneficia de finanțare o singură echipă excelentă, cu proiecte mari și strălucite, sau mai multe echipe geniale, cu proiecte mai mici.

Câștigătorilor li se va cere să furnizeze o documentație mai detaliată a activităților întrevăzute.

Data limită de trimitere a lucrărilor: 03 mai 2022
Anunțarea rezultatelor: 20 mai 2022
Planurile, ideile voastre trimiteți-le prin completarea formularului: https://forms.gle/2yq2KH7jEFDvaQY97

Pentru informații suplimentare, vă rugăm să contactați: judith.papp@milvus.ro

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!