• M-aș uita la țara mea prin „lentile” verzi

Nu, nu prin lentile întunecat „de verzi”, prin ele nu poți distinge, real, lucrurile. Prin lentile simple verzi, care îmi arată că habitatele naturale îmi oferă servicii neprețuite, precum apa, polinarea plantelor care ne asigură hrana sau stocarea dioxidului de carbon. Acest mod de a vedea m-ar ajuta, de exemplu, să iau decizii bune când trebuie să aleg între profiturile firmelor care exploatează și prelucrează  lemnul din pădure sau bunăstarea și viitorul celor care locuiesc în această țară.

Eu sunt responsabil pentru ca valorile naturale ale României, cele care ne asigură viața, să fie protejate, dar și pentru a salva locuitorii țării de efectele dezastruoase ale schimbărilor climatice.

• M-aș bucura că Uniunea Europeană a inițiat această schimbare de paradigmă pentru păduri – o încercare cu șanse reale de reușită. Și m-aș bucura și mai mult știind că sunt și fonduri alocate pentru aceste sarcini. Astfel aș avea argumente convingătoare pentru a le arăta și colegilor miniștri din guvern care nu au aceste „lentile verzi”, și care deocamdată nu se gândesc decât la creșterea economică prin „business as usual ”și nu vor să creadă că efectele schimbărilor climatice se vor face simțite din ce în ce mai des și mai puternic asupra economiei noastre.

• M-aș bucura foarte, foarte mult pentru strategia privind pădurile a Uniunii Europene pentru că aș vedea că locuitorii țării au de câștigat deoarece:
  • În sfârșit UE nu favorizează firmele de exploatare a lemnului, ci oamenii
  • Pădurile sunt văzute ca un bun comun, în slujba tuturora și nu doar material lemnos aducător de profit doar pentru câteva întreprinderi
  • Am putea să ne creștem teritoriul împădurit prin fonduri europene
  • Am putea susține acele metode de îngrijire a pădurilor care sunt mai eficiente în lupta contra schimbărilor climatice, mai bune pentru natură și evident pentru oameni. Deoarece valoarea unei păduri nu constă doar în masa lemnoasă produsă, dar și din apa limpede, solul fertil și potențialul de protecție împotriva catastrofelor naturale.
  • În România, această strategie ar fi ușor de implementat deoarece avem încă multe păduri naturale care au nevoie doar de protecție, iar UE oferă fonduri pentru serviciile ecosistemice oferite de aceste păduri, astfel protecția lor nu ar fi o presiune bugetară pentru țară
  • Aceste plăți se pot opera relativ ușor, fondurile prin Politica Agricolă Comună ar putea asigura despăgubirea proprietarilor. Astfel, mai mulți proprietari de păduri mici ar ajunge să aibă un profit constant fără să exploateze pădurea.
  • UE ar urma să dezvolte un sistem sigur și transparent de monitorizare, care nu ar putea fi înșelat de firmele ilegale de procesare a lemnului. Nu ar fi o piedică în producția masei lemnoase, însă excesele ar fi împiedicate.

• M-aș bucura pentru faptul că UE a implicat în realizarea strategiei și locuitorii Uniunii, nu doar guvernele statelor.

Aș fi surprins deoarece în procedura de realizare a strategiei de protecție a pădurilor au fost prelucrate peste 19 mii de păreri din partea oamenilor simpli sau a organizațiilor nonguvernamentale. 

• Dacă totuși aș aprecia că Uniunea Europeană și organizațiile profesionale (de exemplu cei peste o mie de pădurari progresivi) nu au dreptate când consideră că protecția ecosistemelor naturale, printre care și protecția pădurilor, reprezintă cea mai ieftină și cea mai ușoară metodă de a combate catastrofa climatică și conservarea biodiversității, atunci aș realiza cu echipa mea de profesioniști un alt plan, local, pentru a-i apăra pe cetățenii mei de efectele schimbările climatice și scăderea biodiversității.

• Și în final, dacă aș fi ministrul mediului și aș putea îndeplini măcar jumătate din ce este scris mai sus, atunci m-aș bucura și pentru că oamenii din România, în sfârșit, ar fi mândri de ministrul mediului, iar eu nu ar trebui să mă explic ca în figura de mai jos:

Game On – Nu lăsa schimbările climatice să încheie jocul!