Căutăm Director de conservare

Post published:iunie 5, 2026
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Grupul Milvus organizează concurs pentru ocuparea postului de Director de conservare.

Cerințe:

Nivel de educație și experiență:

Studii superioare în biologie, ecologie sau știința mediului, sau dovada experienței similare (obligatoriu);
Experiență în mediul ONG, de preferat la protecția naturii (dezirabil);
Experiență în elaborare și management de proiecte de conservare și/sau de cercetare (dezirabil);
O bună cunoașterea a cadrului legislativ relevant pentru protecția naturii în România și a legislației și a tendințelor legislative legate de protecția naturii din UE (obligatoriu);
Cunoștințe generale despre istoricul protecției naturii din România (dezirabil).

Skills:

Cunoștințe de bază în interpretarea statistică a datelor, cunoștințe de bază GIS (dezirabil);
Cunoașterea Strategiei organizației Grupului Milvus și aliniere cu valorile organizației (obligatoriu);
Abilități în managementul organizațiilor (dezirabil);
Capacitate bună de organizare;
Abilități de lucru cu oamenii și în echipă, empatie.

Ce oferim:

Șansa de a fi parte dintr-o echipă de oameni dedicați unui scop comun;
Șansa de a face ceva concret pentru natură;
Flexibilitate – posibilitate de home office ocazional;
Echipamente necesare în birou și pe teren;
Oportunități de învățare, de dezvoltare.

Responsabilități:

În exercitarea competenței sale, Directorul de conservare:

Asigură implementarea strategiei organizaționale de conservare, cercetare și monitorizare;
Coordonează elaborarea planului de activitate anual pentru Departamentul de Conservare a Naturii, elaborat în baza strategiei și în baza proiectelor aflate în derulare;
Stabilește responsabilitățile angajaților din Departamentul de Conservare a Naturii (în coordonare cu ceilalți membri ai Consiliului Executiv) și le monitorizează activitatea, realizând rapoarte, analize periodice;
Coordonează activitatea Departamentul de Conservare a Naturii inclusiv activitatea managerilor de proiect, asigurând un management eficace al proiectelor aflate în responsabilitatea departamentului;
Colaborează cu ceilalți membrii din Consiliul Executiv în privința activităților din proiectele comune aflate în responsabilitatea celorlalte departamente;
Coordonează împreună cu ceilalți membri ai Consiliului Executiv elaborarea proiectelor organizației și a proiectelor tehnice pentru licitații și contracte de monitorizare sau consiliere de specialitate, prin desemnarea echipei care le realizează și decide în cazul problemelor legate de conservare, cercetare și monitorizare;
Coordonează dezvoltarea infrastructurii informatice de colectare, stocare și prelucrare date;
Coordonează elaborarea rapoartelor tehnice și științifice;
Efectuează managementul resursei umane din cadrul Departamentul de Conservare a Naturii (propune încadrarea angajaților în grila de salarizare, verificarea pontajelor, participă la evaluarea periodică a personalului, propune prime și bonusuri de performanță, propune sancțiuni dacă este cazul);
Poate participa în activitățile concrete de conservare și/sau monitorizare, respectiv ca manager de proiect sau expert, etc în limita timpului disponibil dar nu mai mult de 30% din timpul de lucru;
Realizează cel puțin un raport anual despre activitățile departamentului de conservare, cercetare și monitorizare.

Relația în organizație:

Sub coordonarea Directorului Executiv;
Parte a Consiliului Executiv cu ceilalți directori;
Participă alături de ceilalți directori la întrunirile Boardului.

Altele:

Directorul de Conservare este desemnat prin concurs de către Consiliul Director pentru o perioadă de 1 ani, cu posibilitate de prelungire, cu o perioadă de probă de 45 de zile.

Documente necesare și criteriile de evaluare pentru ocuparea postului de Director de conservare:

Documente necesare pentru înscriere: Dosarul de candidatură pentru selecție va fi transmis în format electronic la adresa board@milvus.ro și trebuie să cuprindă următoarele documente (în format pdf):

Curriculum Vitae;
Scrisoare de intenție.

Calendarul concursului de selecție:

05.06.2026 – Afișarea anunțului de concurs;
05.06.2026 – 22.06.2026 – Transmiterea dosarelor de candidatură, în format electronic;
25.06.2026 – 03.07.2026 – Interviu cu candidații selectați;
10.07.2026 – Comunicarea rezultatelor procesului de selecție.

Criterii de evaluare: Criteriile de evaluare a candidaților și ponderea acestora în rezultatul final sunt următoarele:

Curriculum Vitae (40 puncte):

Nivelul studiilor efectuate, finalizate cu diplomă/certificat sau în curs de desfășurare (10 puncte);
Dezvoltare profesională continuă (participarea la cursuri de formare, training-uri etc.) (10 puncte);
Experiența din domeniu (20 puncte);

Cerere de înscriere și scrisoare de motivație (30 puncte):

Motivarea intenției privind ocuparea postului, în concordanță cu activitatea profesională desfășurată în domeniu, evidențierea rezultatelor generate de activitățile anterioare (dacă e cazul), explicarea motivației privind actuala candidatură. Scrisoarea de motivație trebuie să conțină și o strategie generală cu obiective, care sunt în concordanță cu obiectivele generale ale asociației.

Interviu (30 puncte).

Vom răspunde prin e-mail numai candidaților care vor fi selectați pentru interviu.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!