Mai puțini vânturei de seară în Crișana și Banat

Deși anul trecut specialiștii au înregistrat un număr record de vânturei de seară în cadrul Recensământul sincronic de toamnă al vântureilor de seară din Bazinul Carpatic, desfășurat de aproape 20 de ani, în toamna anului 2025, în regiunile de câmpie din vestul României au fost observați mai puține exemplare decât în anii precedenți. Din păcate, situația s-a repetat și anul acesta.

Este cunoscut faptul, că vânturelul de seară, o specie de șoim de talie mică, are un comportament puternic gregar, nu doar în perioada de cuibărit, ci și în timpul migrației. În fiecare an, de la sfârșitul verii până toamna (de regulă, din a doua jumătate a lunii august până la sfârșitul lunii septembrie, uneori chiar până la începutul lunii octombrie), sute, uneori chiar peste o mie de vânturei de seară se adună seara în anumite locuri pentru a înnopta împreună. Aceste locuri de înnoptare, folosite în mod regulat, sunt de cele mai multe ori pâlcuri de copaci din zonele de câmpie sau aliniamente de arbori de-a lungul drumurilor, la care păsările revin an de an.

Observațiile asupra exemplarelor inelate, precum și datele obținute de la păsările echipate cu emițătoare ne arată că vântureii își pot schimba locul de înnoptare chiar și de la o seară la alta. Pentru a estima cât mai precis efectivele de vânturei de seară care se adună în Bazinul Carpatic și pentru a evita numărarea repetată a acelorași indivizi, numărătorile săptămânale efectuate în locurile de înnoptare din timpul toamnei sunt organizate în mod coordonat, în aceeași zi, în întreaga regiune, din Slovacia până în Voivodina. Această metodă poartă numele de numărătoare sincron. Astfel, specialiștii implicați în colaborarea internațională pot urmări, de la o săptămână la alta, variațiile numărului de vânturei de seară care se adună în locurile de înnoptare cunoscute.

Foto: Attila Nagy

Și în acest an, angajații și voluntarii Grupului Milvus au vizitat cele șase locuri de înnoptare cunoscute, pe care le monitorizăm de mai mulți ani. Dintre acestea, însă, doar unul singur a înregistrat efectivele mari așteptate, caracteristice acelui loc. Într-un alt loc din sudul Banatului, care atrage de obicei un număr mare de păsări, vântureii s-au adunat și anul acesta, însă efectivele au fost considerabil mai mici decât în mod obișnuit. Mai mult, în a doua jumătate a lunii septembrie, perioadă în care numărul păsărilor atinge de regulă un maxim în acest loc, am început să observăm o scădere a efectivelor.

În celelalte patru locuri cunoscute fie nu s-au format deloc aglomerări în această toamnă, fie am numărat doar 10–20 de exemplare, cel mai probabil păsări din populațiile locale cuibăritoare. Acestea au dispărut treptat din locurile respective încă de la începutul perioadei de monitorizare.

Totuși, numărul vântureilor de seară a fost mai mic în 2026 nu doar în România, ci și în zonele de câmpie din sudul Ungariei. Comparativ cu recordul de anul trecut, când vârful săptămânal a fost de aproximativ 18.000 de exemplare, în acest an, la nivelul întregului Bazin Carpatic, observatorii au numărat considerabil mai puține păsări: doar aproximativ 8.000 în săptămâna cu cel mai mare efectiv înregistrat.

Situația la nivelul Bazinului Carpatic

În ceea ce privește locurile de înnoptare din vestul României, care au rămas aproape pustii, am luat în calcul, desigur, și posibilitatea ca păsările să se fi mutat în alte locuri pentru a înnopta. Pornind de la această ipoteză, la începutul lunii septembrie am organizat două ieșiri de teren în Banat. De fiecare dată am descoperit câte un nou loc de înnoptare, însă ambele se aflau pe teritoriul Voivodinei, foarte aproape de granița dintre Serbia și România.

Considerăm că acest lucru se poate explica prin două motive. Pe de o parte, habitatele din apropierea graniței Schengen sunt mai puțin perturbate decât cele din alte zone, atât din cauza lipsei traficului transfrontalier, cât și a controalelor mai stricte la frontieră. Pe de altă parte, pe teritoriul Voivodinei există incomparabil mai multe pâlcuri de copaci potrivite pentru înnoptarea în grup a vântureilor decât în zonele din România, unde arborii sunt extrem de puțini. În plus, din cauza secetei din acest an, în mai multe locuri frunzișul copacilor a oferit o protecție mai redusă păsărilor care caută un loc sigur pentru a înnopta.

Este posibil ca, după mulți ani în care am urmat aceeași strategie, anul viitor să fie nevoie să ne schimbăm abordarea și să acordăm mai multă atenție identificării unor posibile locuri alternative de înnoptare. Noi vom face tot ce ține de noi!

Le mulțumim tuturor celor implicați în monitorizare – observatori, voluntari și colegi – pentru munca depusă în acest an!


Lăsați un comentariu