Recent am fost vizitați de o echipă veterinară din regiunea Asturias (Spania). Echipa, formată din doi medici veterinari și un asistent veterinar, originari din România. Oaspeții au dorit să cunoască modul în care funcționează, în țara noastră, reabilitarea animalelor sălbatice rănite.

Există diferențe considerabile — putem spune „de la cer la pământ” — între modul în care cele două țări tratează reabilitarea faunei sălbatice.

În Spania, acest serviciu este organizat foarte sistematic, cu responsabilități împărțite între administrația centrală, cea locală și organizațiile neguvernamentale. Fiecare regiune, inclusiv Asturias, are un centru de recuperare a faunei sălbatice susținut financiar din bugetul public, adică de către stat. Mărimea centrelor și procedurile de lucru diferă însă de la o regiune la alta.

În România nu există un serviciu public de acest tip. Există doar câteva centre, printre care și Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice al Grupului Milvus, care se ocupă de animalele aflate în nevoie. Întreaga activitate se desfășoară pe bază de voluntariat, fiind finanțată din surse proprii și donații, fără niciun sprijin din partea statului.

Dacă în Asturias animalele rănite descoperite de cetățeni sunt preluate de un ranger, în România acestea ajung la noi aduse de oameni cu suflet mare, pe cheltuiala lor. Tot rangerii, în Spania, au sarcina de a elibera animalele sălbatice recuperate. Am putea continua mult lista diferențelor dintre modurile în care cele două state tratează reabilitarea faunei sălbatice.

Întâlnirea cu echipa veterinară din Spania nu a avut scopul de a ne descuraja, dimpotrivă: avem și noi motive de mândrie:

• o colaborare frumoasă, care durează de 18 ani, cu Asociația Vets4Wild, fără de care animalele rănite nu ar beneficia de tratament medical;
• o rețea de medici veterinari din mai multe localități ale țării, care intervin altruist pentru acordarea primului ajutor animalelor rănite găsite în apropierea lor;
• cetățeni care își sacrifică timpul sau chiar banii pentru a ajuta animalele să ajungă la centrul nostru;
• colegii noștri care se implică în transportul, îngrijirea și hrănirea acestor animale.

Întâlnirea a început la sediul Asociației Vets4Wild, unde, alături de dr. Borka-Vitalis Levente, am prezentat modul în care colaborăm. Echipa din Spania ne-a solicitat sfaturi în ceea ce privește reabilitarea urșilor, în special a puilor. Deși în zona lor populația de urși este mult mai mică decât în România, primesc din ce în ce mai des pui în grija lor și nu au încă experiența necesară în reabilitarea acestor mamifere mari.

Întâlnirea noastră s-a încheiat cu o vizită la centrul nostru, unde oaspeții au avut ocazia să vadă volierele construite de voluntari și pictate de elevii Liceului de Artă din Târgu Mureș, precum și să facem un schimb de contacte, pentru a putea colabora și oferi ajutor reciproc în viitor.