Te apropii încet, tiptil, îți ții chiar și respirația. Speri din toată inima ca dumbrăveanca din scorbura artificială sau peretele de loes spre care te îndrepți să nu te audă. E o pasăre extrem de bănuitoare, va zbura la cel mic zgomot pe care îl va considera dușmănos. Așa că apropierea de cuibul ei este una dintre cele mai dificile momente, căci o faci cu o plasă pentru a te asigura că pasărea nu va zbura.
Acest episod este doar o introducere la o acțiune amplă de inelare, colectare de probe genetice, amplasare de geolocatoare și transmițători satelitari pe 25 de dumbrăvence din Câmpia de Vest și sud-estul țării, județele Arad, Timiș, Bihor, Ialomița, Teleorman și Tulcea.
Cum efectivele populațiilor de dumbrăvence din Europa sunt în scădere considerabilă, iar în unele țări din vestul continentului a dispărut ca specie cuibăritoare, proiectul „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic (LIFE13/NAT/HU/000081)” își propune o serie de acțiuni ample de conservare, de la plantarea de arbori pentru a recrea habitatele specifice speciei în anumite părți ale țării, izolarea stâlpilor de medie tensiune, montare de scorburi artificiale, conștientizare și implicarea localnicilor, respectiv cercetare, monitorizare și inelare.
Pentru a afla mai multe despre rutele de migrare, cartierele de iernare, pericolele pe care le întâlnesc pe drumul lor, trei dumbrăvence din vestul țării și trei din Câmpia Română și Dobrogea au fost echipate cu transmițătoare satelitare. Ornitologii, dar și cei curioși de traiectoria păsărilor spre Africa vor putea urmări în timp scurt traseul lor pe site-ul http://www.satellitetracking.eu.
Unele nume ale acestor păsări au rezonanțe deosebite. De exemplu, Bolomey poartă numele unui frumos castel ialomițean din anul 1898 construit de o echipă de meșteri italieni, despre care puteți citi aici – http://mjialomita.ro/sectiile-muzeului/bolomey.
O mare parte a păsărilor au primit numele după localitatea în vecinătatea căreia cuibăresc. Astfel, Victor a fost botezat dupa localitatea învecinată zonei lui de cuibărit, satul Victoria din județul Tulcea.
Márton si Ágya au fost botezați după localitățile învecinate, Sânmartin respective Adea.
Despre cum se desfășoară munca noastră în teren, cât de ușor sau greu este de inelat o dumbrăveancă sau ce scopuri avem cu proiectul nostru, aflați în acest material video:
Proiectul început la sfârșitul anului 2014 are ca lider consorțiu Societatea Ornitologică din Ungaria (MME), având ca parteneri Asociația „Grupul Milvusˮ (România), Agenția pentru Protecția Mediului Satu Mare (România), Administrația Parcului Național Bükk (Ungaria), Administrația Parcului Național Kiskunság (Ungaria) și DALERD, Délalföldi Erdészeti Zrt. (societate silvică), Ungaria.
În anul 2010 Asociația „Grupul Milvusˮ a început montarea primelor cuiburi artificiale pentru minuniță (Aegolius funereus) în M-ții Călimani. În cursul ultimilor ani am continuat această activitate amplasând alte zeci de cuiburi și în alte zone: M-ții Gurghiului, Depresiunea Giurgeului și M-ții Ciucului.
Scorburile artificiale sunt controlate cu regularitate în fiecare an pentru a afla rata de ocupare și succesul de cuibărit. 
Va apreciez in mod deosebit munca ! Am o modesta observatie de facut in legatura cu dumbraveanca in zona mea.
Aproximativ de 12-14 ani am tot urmarit vara , incepand din mai pana in septembrie, cat dureaza sederea acestor pasari la noi, – dumbraveanca , din familia Coraciidae ( Coracias garullus)- pe drumul auto Braila-Galati, fara binoclu dar fiind un destul de bun cunoscator al pasarilor, intr-un mod simplu, doar din microbuzul care ma ducea la Galati in cate vreo plimbare.Pe atunci ( din pacate asta era valabil acum 10-15 ani in urma , acum aproape au disparut de pe micile balti ce insoteau pe laturi soseaua )am zarit si un exemplar de barza neagra, apoi lopatari (f. putini dar erau), tiganusi , starci de noapte, galbeni, rate cafenii, nu mai zic de multele egrete mici , acum si ele tot mai rare la vedere) etc.Cu trecerea anilor am vazut tot mai putine dumbravenci, constant in scadere de la un an la altul si fara exemplare juvenile .Trist. Intai vedeam 6-8 exemplare mature pe distanta de 12 km de sosea Braila -Galati,asta in urma cu 12-10 ani. De prin 2010 au scazut rapid la 5-6 , apoi 3-4 pe an.Pe arealul acela observat de mine doar din masina (nu am coborat niciodata pe teren) din 2013 s-au tot rarait, au ramas 3, apoi 2 in 2014 si 2015 iar anul 2016 doar 1 exemplar toata vara In 2017 pana acum nu am mai vazut nici una…Am remarcat ca un exemplar vazut intr-un loc azi , il puteam revedea constant in acelasi loc aproape toata vara.Sunt foarte teritoriale. Stateau pe firele de curent cam in acelasi loc, am vazut si exemplare plonjand elegant si rapid dupa cate o insecta mare in iarba.Exista niste copaci mari undeva la mijlocul distantei Braila-Galati , la distanta de 200-250 de drum si nu pare sa fi fost nici unul taiat . Unde cred eu ca aveau cuiburi, fiind copaci grosi si scorburosi. Pareau stejari de la distanta.Cred ca pesticidele din agricultura au diminuat insectele si implicit nu au mai cuibarit neavand hrana suficienta pt pui in unii ani sau mor pe timpul migratiei. Am citit ca in tarile din Golf sunt impuscate in special in migratia de primavara cand trecerea este mai rapida cand se aduna multe pe un culoar ingust de migratie si sunt mancate ca delicatesa.Ce pacat !!!!De parca nu mai avem ce manca!Inteleg ca sunt populatii de pasari care migreaza in sud estul Asiei, in India dar si in Africa.
In legatura cu observatiile mele de amator, sigur ca eu vedeam doar pasarile situate pe sarmele din apropierea soselei sau pe cele de la 50-70 m de sosea pt ca silueta lor este de neconfundat pt un cunoscator. Dar dupa acea distanta nu mai sunt nici cabluri electrice si nici arbori pe multi, multi km. Deci conditii de habitat nu prea.
Observ de 2 -3 ani ca in locul dumbravencilor au aparut ici colo 2-3 exemplare mature de vanturel roscat , pasare neamenintata cu disparitia si care stiu ca foloseste des cuiburi vechi de ciori dar eu stiu ,poate si scorburi folosite anterior de dumbravenci ?! … deci sa le fi exclus treptat din habitat?! Nu stiu.
Sunt un medic pensionar din Braila, am fost candva si membru al S.O.R. dar m-am retras….Cu siguranta un motiv al retragerii a fost entuziasmul meu prea mare.Am fost totdeauna doar un observator discret al pasarilor doar pt mine insumi deoarece in zona mea nu am gasit in atatia zeci de ani pe nimeni prea pasionat de birdwatching.Stiu grupul Milvus de ff multi ani de pe internet si admir faptul ca faceti lucruri concrete .Concluzia mea este ca asa cum au disparut dumbravencile in 10 ani dintr-un areal ca al meu,mic, , la scara mica, asta ilusteaza ce se intampla peste tot la scara mare. Nu sunt prea optimist.Pacat ca multe specii vor disparea inainte de a fi cunoscute de oamenii obisnuiti, pt care pasarile salbatice nu numai ca nu reprezinta pt ei mai nimic , din ignoranta dar multi gandesc ca da, chiar daca nu le mai vedem frecvent , ele ar trebui sa fie undeva intr-o padure etc doar ca padurea aceea nu mai e….de mult.
Am uitat alt aspect legat de o pasare devenita rara: lopatarul.In vara asta am zarit in zbor deasupra soselei Braila-Galati paralela cu Dunarea si un mic stol de 5 lopatari.Erau la inaltime si eu in microbuz, fara binoclu dar nu pot fi confundati daca esti macar familiarizat cu silueta lor.In zona mai vad in mai toate iernile si pana in aprilie cativa ulii sorecari comuni si o data cred, era si un sorecar mare.Cred , nu sunt sigur, nu am binoclu.Un fapt ingrijorator pt speciile de pasari mici este ca de cativa ani , in mai toata tara nu numai aici am vazut f multe, prea multe cred, cotofene.Ca si in cazul ciorii de semanatura , cred ca inmultirea exagerata a cotofenei la noi si patrunderea in ultimii ani a acesteia in arealul antropic, urban ,in special, lucru rar in trecut cand era intalnita doar pe campuri si in sate, exprima si cresterea gradului de poluare cu reziduuri menajere a unor zone tot mai extinse prin neglijenta noastra ca indivizi umani.Alt aspect trist este ca in fiecare primavara vedeam in martie 2 – 3 grupuri macar ,de 30-70 berze albe in migratie , poposind pe campurile din vecinatatea soselei ce ma ducea de la Braila la Galati. Anul asta , doar vreo 8-10 berze razletite, o singura data.
Va doresc succes si satisfactii in munca de protejare a pasarilor noastre!
Cu cercetări detaliate vom putea salva păsările. Trebuie doar să ne intereseze. Să spunem oamenilor că e inutil să aplicăm insecticide știind că păsările consumă cantități mari de insecte (mai ales în perioada de reproducere). Un alt factor periclitant pentru dumbrăvence sunt pisicile vagaboande și jderii. În China și Coreea de Sud/Nord nr-ul pisicilor hoinare s-a redus foarte ușor acolo fiindcă au fost omorâte. Nu trebuie să ne luăm neaparat după aceste țări. E suficient să le castrăm (cea mai bună metodă). Locuri de cuibărit le putem asigura prin amplasarea cuiburilor (scorburilor) artificiale de tip D amplasate în habitatele potrivite carea au copaci tineri. Numărul jderilor poate fi redus prin amplasarea capcanelor. putem ajuta și prin conservarea ciocănitorii negre și a ghioanoaiei verzi. Puteți intra pe rollerproject.eu și pentru a conerva alte specii de păsări pe https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0ahUKEwiSofO4tujVAhVEYJoKHRAJDMUQFgglMAA&url=http%3A%2F%2Fmonitorizareapasarilor.cndd.ro%2Fatlasul_pasarilor.html&usg=AFQjCNH90-XEgnahcGIodwDHWgXZd-ndzA. Vă mulțumesc!