Anul trecut, în mijlocul lunii decembrie, am fost contactați de către Paweł Mirski din partea Comitetului de Conservare a Acvilelor (Komitet Ochrony Orłów) din Polonia. Ne-a cerut să căutăm un codalb (Haliaeetus albicilla), echipat în Polonia cu transmițător satelitar, care în cursul hoinăritului din perioada de iarnă a ajuns pe teritoriul României, în zona de frontieră din vestul țării. Transmițătorul a trimis date timp de trei zile consecutive din aceeași locație din comuna Dorobanți (județul Arad), fapt care a sugerat că, pasărea a murit sau, eventual, transmițătorul s-a desprins de aceasta.
Era vorba de un codalb tânăr, din primul an. Împreună cu fratele său, a fost echipat cu transmițător satelitar în luna iunie, în cuibul aflat pe un arbore din pădurea Knyszyńska, din nord-estul Poloniei. Pe vreme ce fratele său nu a părăsit regiunea locului de cuibărit, rămânând într-o zonă cu rază de 130 km în jurul cuibului, această pasăre a părăsit Polonia în luna septembrie și a zburat 800 km până a ajuns în România. Dintre toți codalbii care au fost echipați cu transmițătoare în Polonia în 2014, această pasăre este singura care, a părăsit teritoriul Poloniei.
Pe baza datelor exacte trimise de transmițător, am reușit să găsim codalbul, însă pasărea era deja moartă. Din punct de vedere al sursei de hrană disponibile, această zonă constituie un excelent teritoriu de vânătoare pentru păsări răpitoare, fiind vizitată deseori chiar și de acvile de câmp, o specie rară în țara noastră. Însă, în același timp, este și o zonă periculoasă pentru păsări, fiind traversată de numeroase linii electrice de medie tensiune. Acele tipuri de coronamente ale stâlpilor de medie tensiune care, au fost proiectate necorespunzător, fără a lua în considerare pericolul pe care îl reprezintă pentru păsări, și care nu au fost izolate nici ulterior, pot fi fatale pentru păsările care, mai ales în zonele cu puțini arbori, se folosesc de stâlpii de electricitate pentru a se odihni sau a sta la pândă. Stâlpii de medie tensiune amenință mai ales păsările de talie mare, în special răpitorii și berzele, deoarece acestea au aripi lungi și au șanse mai mari să atingă conductoarele aflate sub tensiunea de 20000 de volți și, să fie electrocutate fatal.
Și codalbul polonez a devenit victima unui caz de electrocutare. Când vine vorba de izolarea coronamentelor stâlpilor de medie tensiune, periculoase pentru păsări, sau înlocuirea acestora cu modele noi, proiectate în așa fel încât să nu prezinte risc pentru păsări sălbatice, majoritatea țărilor europene au lăsat-o mult în urmă România. În țara noastră, proiectele derulate pentru conservarea naturii constituie din păcate aproape singurele surse financiare disponibile pentru izolarea stâlpilor de medie tensiune. Aceste proiecte de cele mai multe ori vizează izolarea unor segmente scurte de linii de electricitate, prioritare din punctul de vederea al protecției păsărilor sălbatice. Pe plan național însă, nu se poate aștepta din partea organizațiilor neguvernamentale non-profit sau ale altor entități care activează în domeniul conservării biodiversității, să acceseze fonduri pentru rezolvarea acestei situații. Acestea ar trebui să fie asigurate de către companiile de distribuție și furnizare a energiei electrice, care întrețin și administrează liniile electrice aeriene de medie tensiune și care, în mod indirect, generează profit în urma exploatării acestora.
Pe baza estimărilor noastre, 100 000 de păsări devin victime ale electrocutării în România anual, constituind una dintre problemele de anvergură din țară privind protecția păsărilor sălbatice și conservarea naturii. Precum ne indică și cazul codalbului din Polonia, stâlpii periculoși din România nu periclitează doar păsările noastre, dar și cele din alte țări care, în cursul migrației sau hoinăritului, ajung pe teritoriul țării noastre. Nimic nu este mai sugestiv decât povestea acestui codalb ghinionist care, a zburat 800 km traversând fără obstacole Polonia, Ucraina, Slovacia și Ungaria, iar după ce a intrat pe teritoriul României, a fost electrocutat mortal după doar 400 de metri…
Az utolsó bekezdéshez csak annyit, hogy ez sajnos Magyarországon is előfordulhatott volna ezzel a madárral is, ahogy évente sok ezer madárral elő is fordul.
Karcsi, persze, de Magyarországon hasraütésre 100x annyi szigetelt oszlop van, mint Romániában, de a szorzó inkább nagyobb. Ráadásul feleakkora területen. Ez azért számít, amikor az esélyeket latolgatjuk, mármint hogy mennyi a sansza annak, hogy egy sast levágjon az áram.