Multe specii de păsări din România sunt periclitate, pentru că habitatele le sunt distruse iar ele sunt pândite de multe pericole. Vânătoarea s-ar putea practica fără să se numere printre acești factori periclitanți – dar din păcate nu așa s-a întâmplat nici până acum. Iar această nouă schimbarea a legii face ca impactul vânătorii asupra avifaunei să devină și mai puțin controlabil, și mai devastator ca efect.

De ce este o problemă că s-au șters cotele anuale?

Cota anuală înseamnă numărul maxim de exemplare care se pot împușca dintr-o specie pe teritoriul țării într-un sezon de vânătoare. Cu eliminarea acestui număr maxim, pierdem orice control general asupra numărului de păsări care se pot împușca într-un sezon.

Dar s-au introdus cotele zilnice, acestea nu rezolvă problema?

Din păcate cotele zilnice nu pot garanta că nu se va împușca un număr exagerat de mare de indivizi dintr-o specie într-un sezon, atât de mare încât să pună în pericol existența propriu-zisă a speciei. Nu spunem că este PROBABIL să ajungem aici, pentru că nu toți vânătorii ies în fiecare zi la vânătoare (în sezon) și nici nu împușcă cota maximă zilnică.

 Însă dacă un vântor de pe un singur fond iese zilnic la vânătoare atunci ajungem la numere exorbitante de mari, mai mari decât toată populația din România, dacă mai adăugăm și vânătorii invitați din străinătate avem șanse bune să avem probleme.

Ne întristează faptul că în ultimii 15 ani modificările aduse legii vânătorii – incluzând și acestea din urmă – au fost cu precădere în favoare vânătorului și în defavoarea animalelor.

Cei care au inițiat această schimbare de lege, pe termen lung fac de fapt o defavoare chiar și vânătorilor. Nu ar trebui să fie așa, dar din păcate în România nu vedem nici o schimbare legislativă inițiată de vânători care să vină în favoarea avifaunei sau a faunei în general. Schimbările – ca și aceasta – sunt în favoarea vânătorului, care poate împușca mai lejer păsările de-a lungul întregului sezon. Este în favoarea gestionarului fondului de vânătoare, care astfel poate să vândă vânătorilor din străinătate mai mult păsări.

Nicio mișcare în favoarea avifaunei, a vânatului, doar declarații.

Declinul unor populații, de exemplu ca a potârnichei sau a iepurelui de câmp, sunt evidente și pentru vânători. Cu toate acestea, asociațiile de vânătoare cer aceleași cote de 20 de ani, de parcă nimic nu s-ar fi schimbat!