Dacă ne-am întoarce în timp, chiar și doar un secol, am găsi un Mureș frumos curgător dominând zonele joase din Podișul Transilvaniei. Brațele rupându-se de râu devenind baza unor zone mlăștinoase întinse, bogate în floră și faună. Putem verifica ușor acest aspect pe hărțile vechi, chiar și în imaginile satelitare din prezent. Însă, omul a reușit să schimbe râul și habitatele sale pentru a aduce beneficii, în general, doar sieși.

Regularizarea râului, secarea și drenarea habitatelor mlăștinoase au dus la distrugerea unui procent mare de habitate umede și terestre. Azi, râul este restricționat la o singură posibilitate de deplasare, unele brațuri moarte mai rezistă, celelalte au fost umplute și transformate în terenuri agricole. Și dacă râul dintr-un motiv ușor de înțeles iese din matcă, multă lume este consternată de ce permitem așa ceva într-un prezent așa de potent. Am închis râul între baraje și trepte etanșe pentru că ne interesează energia produsă, nu și fauna afectată. Exploatăm nisipul și pietrișul de pe mal sau direct din râu pentru a hrăni o infrastructură flămândă, fără a ține cont de impactul asupra calității apei.

Habitatele umede din prezent, care nu țin de apa curgătoare a râului, sunt reprezentate de urmele brațelor mai vechi ori rămășițele recolonizate ale unor exploatări de balast, cu băltoace mai mici sau chiar lacuri mai mari transformate în elemente de piscicultură pentru oameni.

Această stare jalnică a habitatelor umede din vecinătatea râului Mureș este dovedită și de rarele observații de amfibieni din zonă. Conform fișelor standard ale siturilor inventariate din cadrul proiectului de realizare a planurilor de management pentru ariile protejate Natura 2000 ROSCI0210 Râpa Lechința, ROSCI0367 Râul Mureș între Morești și Ogra, ROSCI0369 Râul Mureș între Iernuțeni și Periș, ROSCI0368 Râul Mureș între Deda și Reghin, avem mai multe specii prioritare în areal. Însă, doar acum știm mai exact unde și în ce stare de conservare.

Într-o postare de anul trecut am descris speciile de tritoni în felul următor .

Izvorașii pot apărea prin două specii, izvorașul cu burtă roșie, Bombina bombina, o specie mai rară prezentă mai ales în zonele de șes și dealuri de altitudine joasă, și izvorașul cu burta galbenă, Bombina variegata, o specie de dealuri înalte și montane. Cele două specii hibridizează în zonele în care se întâlnesc. Ele sunt speciile prioritare incluse în fișele standard ca fiind prezente în situri. Dar să vedem unde:

• ROSCI0210 Râpa Lechința

Dintre cele patru specii de amfibieni, Bombina bombina este singura specie inclusă în fișa standard a sitului și, ironic, este singura care nu a fost găsită în sit.

Acest sit a fost propus de Grupul Milvus, însă propunerea noastră a inclus și habitatele de izvoraș. Situl a fost desemnat cu alte limite de minister, astfel specia a rămas în sit doar prin prisma fișei. Însă, avem observații cu celelalte specii: Triturus cristatus, Lissotriton vulgaris ampelensis și Bombina variegata, ele ocupând doar un singur habitat.

• ROSCI0367 Râul Mureș între Morești și Ogra

Povestea se repetă, singura specie din fișa standard este Bombina bombina, dar pe care am auzit-o doar în afara sitului. Triturus cristatus și Lissotriton vulgaris ampelensis, nemenționate în fișă, apar doar în câteva puncte.

• ROSCI0369 Râul Mureș între Iernuțeni și Periș

Speciile menționate în fișa standard a sitului, Triturus cristatus și Lissotriton vulgaris ampelensis, au fost observate doar în câteva habitate acvatice rezultate în urma activităților de exploatare a pietrișului.

• ROSCI0368 Râul Mureș între Deda și Reghin

În amontele râului Mureș, situația este puțin mai bună. A fost observată chiar și o migrație de amfibieni. Din păcate aceștia, printre care și Triturus cristatus, traversau drumul, unii fiind victime ale traficului moderat din areal. Specia se întorcea din habitatele de iernare și se îndrepta către habitatele umede pentru reproducere. O parte a acestor habitate au fost transformate în lacuri piscicole, un alt pericol pentru specie deoarece peștii, chiar și cei ierbivori, pot consuma ouăle, larvele și chiar adulții.

Celelalte două specii, Lissotriton vulgaris ampelensis și Bombina variegata sunt prezente și ele în sit, dar la fel de insulare și cu exemplare puține.

Starea de conservare a speciilor, conform legislației europene, poate fi desemnată ca Favorabilă, Nefavorabilă – inadecvată, Nefavorabilă – rea, respectiv Necunoscută. În cazul acestor specii, starea de conservare nu poate fi evaluată doar ca fiind Nefavorabilă – rea, adică conform matricelor impactului, respectiv presiunile actuale şi ameninţările viitoare vor avea un efect foarte mare asupra speciilor, perspectivele speciilor fiind nefavorabile – rele, iar viabilitatea pe termen lung a lor nu este asigurată. Sau mai pe scurt: în câțiva ani vor dispărea fără urmă.

Putem totuși schimba ceva? În câteva cazuri, da.

Prin refacerea și restaurarea habitatelor umede din vecinătatea râului putem menține unele populații în viață. Depinde de noi.