Programul derulat anual din 2006 are ca scop principal urmărirea pe termen lung a populațiilor de iernare a păsărilor răpitoare și al sfrânciocului mare pe teritoriul României, dar contribuie și la cunoașterea distribuției și abundenței speciilor în diferite regiuni ale țării. Programul se bazează pe voluntariat. Aveți nevoie de un binoclu, respectiv de cunoștințe de bază pentru identificarea păsărilor răpitoare prezente în timpul ierni. Lista acestor specii variază ușor regional, dar în cea mai mare parte a țării cele mai des întâlnite specii sunt șorecarul comun (Buteo buteo), șorecarul încălțat (Buteo lagopus), eretele vânăt (Circus cyaneus), uliul porumbar (Accipiter gentilis), uliul păsărar (Accpiter nisus) și vânturelul roșu (Falco tinnunculus).

Esența metodei este colectarea de date dintr-o anumită zonă, de două ori în cursul iernii (în perioadele 29 noiembrie-12 decembrie, respectiv 7-20 februarie) pe o durată de mai mulți ani. Observațiile se fac de pe trasee de cel puțin 5 km lungime, alese de către participanți împreună cu coordonatorul programului. Traseele trebuie parcurse pe jos și trebuie numărate toate păsările răpitoare observate. Metodologia detaliată, formularul, respectiv alte detalii se găsesc AICI.

Am dori, totodată, să prezentăm și un sumar al rezultatelor din iarna trecută. Anul trecut au fost parcurse relativ multe trasee (Fig. 1). Se observă o creștere recentă în numărul traseelor în vestul țării, iar anul trecut s-a observat o creștere ușoară și în sud, una dintre regiunile foarte slab acoperite. Sperăm că aceste tendințe se vor menține și în continuare. Totodată, din Moldova, unde în mod tradițional au fost acoperite mai multe trasee, din păcate am primit date numai de pe un singur traseu. Per total putem afirma, că Transilvania și, mai recent, vestul țării sunt mai bine acoperite de program (dar și aici sunt arii mari neacoperite), dar am avea nevoie de mult mai multe observații, repetate anual, din regiunile extracarpatice.

Iarna trecută numărul păsărilor răpitoare observate a fost relativ mare (Figura 2, Tabelul 1), mai ales în Decembrie, respectiv am avut și o specie nouă de pasăre răpitoare observată în cadrul programului: în ambele etape a fost observată câte o acvilă de câmp (Aquila heliaca).

În aprilie 2019 am fost prezenți la conferința Bird Numbers 2019 în Evora, Portugalia, organizat de Consiliul pentru Numărătoarea Păsărilor (EBCC), unde am prezentat rezultatele programului pe un poster. Posterul este accesibil AICI.

Succesul programului depinde și de voi! Participați și contribuiți cu observații la acest program științific!

Dacă doriți să vă alăturați, contactați coordonatorul programului, Kovács István pe adresa de e-mail istvan.kovacs(at)milvus.ro.