Ce este o pajiște?

De-a lungul activităților noastre ne-am confruntat adesea cu faptul că termenul „pajiște” înseamnă doar un tip de habitat natural pentru biologi. Într-un peisaj rural, oamenii nu înțeleg la ce areal ne gândim, iar când indicăm locul, realizează despre ce vorbim: „Oh, v-ați referit la câmp? Nu este nimic interesant acolo ” spun ei.

Într-un mediu urban, oamenii se gândesc în principal la zonele amenajate cu iarbă.
În sens ecologic, pajiștile sunt habitate naturale bogate, compuse din specii erbacee. Vegetația pajiștilor constă din zeci de specii de plante.

În România, pajiștile s-au format în două moduri principale:

1.      În mod natural – în Dobrogea, Moldova și Câmpia de Vest există pajiști care pot fi considerate habitate naturale spontane (ecosisteme cu vegetație climax). Aici, din cauza factorilor micro sau macroclimatici – cel mai adesea din lipsa apei – pădurile nu se pot dezvolta în condiții naturale. Există anumite pajiști montane la altitudini de peste 2000 de metri, acolo unde nu se pot dezvolta păduri în mod natural datorită temperaturilor scăzute, acestea sunt însă mai ales comunități deschise formate din vegetație de tufărișuri pitice și plante cu creștere globuloasă. Trăsătura caracteristică a pajiștilor naturale primare este că rămân pajiști fără nici o intervenție umană, adică nu se împăduresc natural.
2.       Ca urmare a activităților umane – Majoritatea pajiștilor s-au dezvoltat și au fost menținute prin intervenție umană. Fără amenajare continuă, acestea se împăduresc datorită proceselor ecologice naturale. Când omul și-a schimbat modului de viață și s-a transformat din vânător-culegător în agricultor (cultivarea plantelor, creșterea animalelor), în urmă cu 6.000 de ani, a tăiat păduri pentru a obține terenurile necesare pentru activități agricole. Din cauza activităților umane, de-a lungul a mii de ani s-au format habitate de pajiști care acum găzduiesc o viață sălbatică unică, reprezentând habitate esențiale ale ecosistemului și componente cruciale ale ciclului biologic.

Pajiștile secundare s-au dezvoltat și în urma intervențiilor umane indirecte, de exemplu în urma reglementărilor fluviale care au condus la indisponibilitatea locală a apei. Așa s-au dezvoltat pajiștile de pe solurile saline şi alcaline, de ex. în urma reglementării Dunării.

Chiar și astăzi putem asista la formarea pajiștilor, adică cazurile în care pe terenurile agricole abandonate încep să se formeze pajiști datorită proceselor de succesiune.

Fauna sălbatică a pajiștilor

De-a lungul mileniilor, datorită pășunatului și a cosirii, pajiștile create de om și-au dezvoltat propriile habitate unice, cu o mulțime de specii de plante și animale care sunt distribuite în prezent exclusiv pe aceste pajiști și care s-au adaptat încet la condițiile existente.

Flora pajiștilor românești este deosebit de diversă, unele dintre acestea dețin recorduri europene la numărul speciilor inventariate. Avem zone în care s-au găsit peste 200 de specii de plante pe 100 m2, chiar și 80 de specii pe doar 1 m2!

Aproximativ un sfert din speciile de plante pe cale de dispariție și aproape o treime din insecte au o legătură strânsă cu pajiștile. Majoritatea speciilor de fluturi apar exclusiv în aceste habitate și pot supraviețui doar pe plantele gazdă specifice din aceste habitate. Pajiștile găzduiesc o varietate de mamifere mici care reprezintă surse trofice esențiale pentru păsările răpitoare.

Deși majoritatea păsărilor răpitoare periclitate cuibăresc pe arbori în habitate forestiere, acestea se hrănesc de obicei pe pajiști, cum este și cazul acvilei țipătoare mici. Alte păsări precum ciocârlia de câmp sau cristelul de câmp, de asemenea o specie periclitată, nu numai că se hrănesc, dar și cuibăresc aici.

Importanța pajiștilor

Cea mai cunoscută valoare a pajiștilor este iarba de pe ea, folosită de om ca nutreț de foarte mult timp, prin cosire sau prin pășunat.

Pajiștile oferă însă multe alte servicii ecosistemice. Au un rol foarte important în hrănirea albinelor și a altor insecte importante pentru agricultură. Rolul pajiștilor în activitățile de recreere este din ce în ce mai apreciat, iar acum în pandemie acest lucru este conștientizat mai mult.

În ultimii ani se clarifică importanța pajiștilor în lupta împotriva schimbărilor climatice. Rolul lor în acest sens poate fi împărțit în două grupuri: sunt importante datorită capacității lor de sechestrarea a dioxidului de carbon din aer și în reducerea efectelor schimbărilor climatice, adică au rol în asigurarea rezilienței ecosistemelor.

• Rolul pajiștilor în captarea și stocarea gazelor cu efect de seră

În ultimii ani, mai multe studii au dovedit că capacitatea pajiștilor de sechestrare a carbonului rivalizează cu cea a pădurilor. Unele studii au arătat  că pajiștile sunt mai stabile pe termen lung în captarea carbonului deoarece pădurile sunt din ce în ce mai expuse la incendii din cauza secetei. Pădurile din California, de exemplu, au devenit eliminatoare nete de carbon în ultimii ani datorită frecvenței tot mai mari a incendiilor forestiere.

Multe regiuni ale planetei au fost împădurite fără cercetări prealabile în scopul protecției climei, dar de multe ori au rezultat fenomene exact opuse. În Chile, pădurile plantate din cauza cotelor de emisii nu extrag carbonul net. În Ungaria, pădurile plantate pe dune de nisip continentale au cauzat secete mari în sol, în plus, produc secete și în zonele mai depresionare, astfel încât efectul lor, în general, nu este deloc favorabil.

Din ce în ce mai multe cercetări demonstrează că pajiștile au un efect foarte semnificativ în captarea gazelor cu efect de seră. Deci nu există un răspuns clar dacă pășunile sau pădurile sunt mai importante, acest lucru va depinde întotdeauna de situația locală. Dar cu toate acestea, putem spune că protecția ecosistemelor de pajiști este esențială în lupta împotriva schimbărilor climatice.

Poate cititorii se întreabă acum de ce nu ne ocupăm cu ele? De ce nu auzim suficient despre importanța pajiștilor în reglementarea climei? Elementele de pe suprafața pajiștilor nu sunt la fel de spectaculoase și emblematice ca arborii. Valoarea unui fir de iarbă sau a unei flori comune este mai dificil de comunicat.

Pajiștile captează o porțiune semnificativă din dioxidul de carbon pe care-l stochează în pământ sub formă de humus. Cercetările au modelat că, în viitor, stocarea carbonului din pajiști va fi mai stabilă decât cea din păduri, deoarece pajiștile sunt mai puțin expuse la incendii și secete. Acest lucru, desigur, se aplică numai celor care sunt cultivate extensiv, nu sunt suprautilizate sau suprapășunate.

Solurile de cernoziom cultivate corespunzător, cum ar fi solurile de pășuni, stochează cantități similare de carbon cu porțiunea supraterană a pădurilor tropicale. Humusul se acumulează în solul pajiștilor deoarece procesele de descompunere sunt mult mai lente decât în pădurile tropicale. Printr-o utilizare adecvată a pășunilor, acest dioxid de carbon este stocat pe termen lung.

Când pajiștile sunt suprapășunate, acestea se degradează și carbonul stocat este eliberat în aer.

• Rolul pajiștilor în reducerea efectelor schimbărilor climatice

Efectele schimbărilor climatice se simt oriunde pe glob. Chiar dacă încă nu avem incendii forestiere mari sau furtuni atât de extreme, efectele schimbărilor climatice pot fi resimțite și la noi. Iernile din ce în ce mai calde; fântânile lipsite de apă, secetele din habitatele naturale și terenurile agricole; distribuția inegală a precipitațiilor; inundațiile mai frecvente, valurile extreme de căldură – toți factori care amenință modul de viață sau sănătatea a tot mai mulți oameni.

Aceste fenomene vor deveni din ce în ce mai frecvente, chiar dacă printr-un miracol am reduce drastic emisiile de pe o zi pe alta. Mai mult, trebuie să fim pregătiți pentru a combate efectele schimbărilor climatice.

Păstrarea ecosistemelor naturale și a biodiversității este esențială pe acest drum. Pajiștile vor avea un rol cheie în lupta împotriva efectelor schimbărilor climatice.

Dar cum pot ajuta pajiștile în protecția împotriva efectelor schimbărilor climatice sau, cu alte cuvinte, cum crește reziliența împotriva schimbărilor climatice?

Pajiștile sunt foarte importante în retenția apei. Datorită rădăcinilor bogate și a solului vegetal, ele sunt capabile să absoarbă cantități mari de precipitații.  Astfel, apa rămâne în sol, nu curge departe și se evaporă mult mai lent decât dintr-o zonă arabilă sau construită. Apa păstrată de vegetație contribuie la refacerea pânzei freatice, ajutând la reumplerea cu apă a fântânilor.

Un avantaj suplimentar al rolului lor de reținere al apei este contribuția la reducerea eroziunii solului.

Conservarea biodiversității este esențială în lupta împotriva schimbărilor climatice. Nimic nu poate reduce mai bine încălzirea globală sau efectele schimbărilor climatice decât ecosistemele sănătoase. Iar pajiștile au un rol cheie în menținerea echilibrului ecosistemelor deoarece multe specii trăiesc aici sau sunt legate de acestea. De exemplu, majoritatea speciilor forestiere folosesc pajiștile într-o anumită formă.

La aderarea în Uniunea Europeană, România s-a angajat să-și păstreze pajiștile. Cu toate acestea, în ultimul deceniu suntem martorii dispariției continue a pajiștilor datorită transformării acestora în terenuri arabile. Mai mult, pajiștile care s-au păstrat, în multe cazuri nu mai pot să-și îndeplinească rolul ecologic, din cauza suprapășunatului.

Conservarea pajiștilor trebuie să devină un țel comun. Rolul lor în protecția împotriva schimbărilor climatice este la fel de important ca cel al pădurilor, chiar dacă acest lucru nu este atât de vizibil.