O problemă pentru care nu există soluții

Într-o știre anterioară am adus în discuție numărul mare de bufnițe care cad victime traficului rutier.

În urma ieșirilor de teren efectuate în perioada 3-6 aprilie 2021 pe unele tronsoane de drumuri, unde periodic efectuăm astfel de investigații, am înregistrat toate păsările lovite de mașini. Recensământul s-a efectuat din autoturism, cu viteză redusă, numărând fiecare individ găsit. Dat fiind faptul că detectabilitatea păsărilor de talie mică este foarte greoaie, m-am concentrat în primul rând asupra celor de talie medie și mare. Exemplarele găsite au fost fotografiate și înlăturate de pe carosabil pentru a evita o numărare dublă cu ocazia următoare.

Una dintre rutele principale investigate a fost drumul European E671, unde putem găsi păsări lovite cu regularitate aproape zilnică. În perioada menționată anterior, pe ruta Oradea – Chișineu-Criș, am înregistrat un număr de 12 păsări lovite de mașini, dintre care 8 exemplare de ciuf de pădure (Asio otus), 2 strigi (Tyto alba), respectiv câte un exemplar de vânturel roșu (Falco tinnunculus) și cioară de semănătură (Corvus frugilegus). Tot pe acest drum, însă pe o rută de o lungime considerabil mai mică, care leagă Chișineu-Criș de orașul Arad, am găsit în total 19 păsări moarte. Și pe această porțiune de drum, specia cea mai reprezentativă a fost ciuful de pădure (10 exemplare), urmată de strigă (6 ex.), de vânturelul roșu (2 ex.) și un exemplar de fazan (Phasianus colchicus).

Deși autostrada A1 a preluat un volum de trafic considerabil, desfășurat până nu demult pe drumul European E68 între Arad și frontiera de la Nădlac, acest drum face față și în prezent unui trafic important. Ca dovadă este numărul mare de exemplare lovite aici: 8 ciufi de pădure, 2 fazani, o strigă și un vânturel roșu.

Pericolul cel mai mare pentru păsări este reprezentat de drumurile naționale cu trafic intens, însă trebuie să știm că și cele secundare, cu trafic redus, pot ascunde pericole nebănuite. Am încercat să pun sub lupă și unele drumuri mult mai puțin circulate decât cele de mai sus, cum ar fi ruta Arad – Curtici, Zădăreni – Secusigiu sau cele cu trafic foarte scăzut, Arad – Variașu Mic și Sederhat – Turnu. Din nefericire, rezultatele de aici nu ne aduc vești îmbucurătoare, așteptate, deoarece numărul păsărilor moarte în trafic au fost însemnate și pe aceste sectoare de drum. În total, am înregistrat cadavrele proaspete a 6 ciufi de pădure, 4 strigi, 2 ulii păsărari (Accipiter nisus), cel al unui fazan și al unui codroș de munte (Phoenicurus ochruros).

Pe sectoarele de drum investigate, totalul păsărilor găsite moarte a fost de 57 de exemplare. Trebuie însă să conștientizăm faptul că numărul victimelor traficului este în realitate considerabil mai mare deoarece numărătoarea se referă doar la cadavre proaspete sau relativ proaspete, de pe un singur sens de mers și doar acelea care se aflau pe carosabil sau marginea acestuia, nu și la cele vechi sau proiectate în șanț, în vegetație.

Pe lângă păsări, am avut ocazia să înregistrez și prezența unor mamifere (șacal, viezure, vulpe, iepure de câmp, dihor de stepă, nevăstuică) a căror pierire a fost, de asemenea, cauzată de autovehicule.

Datele colectate nu se doresc a fi interpretate științific, totuși, am considerat important să le analizez și să caut un răspuns –  dacă există vreo corelație între condițiile de ansamblu, cele de teren și locul producerii contactului păsărilor cu autovehiculele.

Toate cele 13 strigi au fost găsit în afara localităților, însă în proximitatea unor ferme sau odăi, deci putem presupune cu o probabilitate mare că exemplarul lovit a fost un membru al perechii care cuibărește acolo. Toate cazurile de coliziuni se referă la tronsoane de drum drepte, fără curbe, care permit circulația cu viteză mare. Cu excepția unui singur caz, păsările au fost lovite în zone deschise fără vegetație lemnoasă (șir de tufăriș sau aliniament continuu) pe marginile carosabilului.

Cei 32 de ciufi de pădure, ca de altfel și strigiile, au fost loviți pe sectoare de drumuri drepte și lungi. Patru exemplare au fost găsite în localități (mai ales la marginea satelor), iar trei în apropierea unor curbe unde, teoretic, viteza autovehiculelor ar fi trebuit să fie mai redusă. Aproape jumătate din cazuri se referă la zone care nu au vegetație lemnoasă compactă pe laturile carosabilului, iar cealaltă jumătate la zone unde, pe lângă drum, se aflau șiruri de tufe răsfirate sau aliniament rărit.

În urma unei analize scurte a celor prezentate mai sus, putem sumariza:

  • cele mai multe păsări cad victime ale traficului rutier pe porțiuni de drumuri drepte și lungi, fără curbe intercalate. Gradul de periculozitate al acestor drumuri asupra păsărilor este mai accentuat dacă laturile carosabilului sunt lipsite de vegetație lemnoasă sau acestea sunt prezente doar insular. Avem doar un singur caz în care un exemplar a fost lovit pe un tronson cu vegetație lemnoasă abundentă pe ambele laturi ale drumului, însă porțiunea era, și aici, fără curbe,
  • în interiorul localităților numărul păsărilor lovite este considerabil mai mic, acest lucru se datorează numărului scăzut de locuri de cuibărit, deci numărului mai mic de păsări, iar pe de altă parte datorită vitezei mai reduse cu care se circulă,
  • probabil păsările nu pot calcula și aprecia corect viteza autovehiculelor pe baza luminozității farurilor căzând victimele acestora. Presupunem că pe porțiunile de drum cu curbe unde lumina farurilor se întrerupe pentru câteva fracțiuni de secundă sau este schimbat unghiul, păsările detectează schimbarea și este evitat contactul. Este posibil ca acesta să fie răspunsul la faptul că în curbe și în imediata apropiere a acestora, numărul păsărilor lovite este considerabil mai redus. Prezența unor curbe pe diferite sectoare de drum nu reprezintă însă o siguranță în sine, deoarece pe timp de noapte viteza de circulație a autovehiculelor în astfel de locuri nu presupune în mod nemijlocit reducerea vitezei în așa fel încât coliziunile cu păsări să poată fi evitate.

Este aproape imposibil de evaluat amploarea acestei probleme și impactul acesteia asupra populațiilor de păsări dintr-o zonă, însă chiar și o evaluare de moment poate reflecta anvergura deloc neglijabilă a impactului negativ. Conform cunoștințelor noastre actuale, nu există nici o modalitate care să ajute la soluționarea acestei probleme în ansamblul ei, și nici acțiuni viabile prin intervenția cărora aceste cazuri pot fi reduse.

De ce este problema atât de complexă, care sunt factorii declanșatori și de ce nu există soluții? Pentru că ne confruntăm cu o problemă de conservare stratificată. Pentru diminuarea impactului cauzat de electrocutare soluția este izolarea coronamentului stâlpilor, pentru lipsa locurilor de cuibărit putem monta cuiburi artificiale și crea locuri de reproducere, astfel inițiăm acțiuni de conservare cu succes remarcabil pentru soluționarea diminuării impactului în discuție. Dar pentru acest tip de problemă, până acum, nicio țară nu a găsit o soluție viabilă. În prezent, o parte însemnată a transportului de marfă (printre care și transportul de cereale) se desfășoară încă pe drumurile naționale, în urma căruia grăunțele din camioane se propagă pe carosabil atrăgând multe rozătoare, dar și păsările de pradă care consumă, la rândul lor, rozătoarele. În majoritatea zonelor de câmpie din țară, parcelele agricole au fost unite în monoculturi cu întinderi mari, în urmă cărora fâșiile înguste cu iarbă dintre parcele au dispărut cu desăvârșire. Astfel, rozătoarele au fost nevoite să se retragă și să se adăpostească în bretelele cu vegetație rămase pe marginea șoselelor, atrăgând aici și păsările răpitoare care le mănâncă. Pe lângă toate acestea, păsările nu mai fac față creșterii rapide a traficului intens din ultimele decenii și extinderea rapidă a infrastructurii rețelei rutiere care străbate și fragmentează habitatele, din ce în ce mai mult. Se pare că pe sectoarele de drumuri care au în imediata proximitate a lor fâșii continue de tufe și aliniamente dense, care ajung la cca. 3 metri înălțime, numărul păsărilor lovite de mașini este mai scăzut. Acestea forțează păsările pe o traiectorie de zbor mult mai înaltă reducând posibilitatea coliziunilor. Cu toate acestea, procentul acestor secțiuni de drum este și în prezent unul extrem de scăzut, dar și acolo unde există, sub noțiunea de „drumuri mai sigure”, se lucrează la îndepărtarea vegetației. Unele dintre diversele dispozitive cu ultrasunete, concepute în principiu pentru a ține vânatul mare departe de drumuri, sunt încă în faza de testare. Însă, utilizarea lor pe scară largă și eficacitatea lor în a ține păsările departe de drumuri pare să nu fie o cale viabilă.

Autor: Daróczi J. Szilárd

Lăsați un comentariu