Atunci când vorbim despre conservarea naturii, de obicei, nu antilopa gnu va fi primul animal la care ne gândim. Dar, cercetările publicate în Nature Climate Change sugerează că prin ocrotirea a doar nouă specii de animale sălbatice putem contribui în mare măsură la atenuarea schimbărilor climatice.

Pentru a îndeplini obiectivul Acordului de la Paris privind clima, de a menține creșterea temperaturii medii sub 1,5°C, devine din ce în ce mai probabil că nu este suficient să trecem la folosirea energiei regenerabilă și să oprim extinderea terenurilor agricole. În mod cert, va trebui să și capturăm din cantitatea de dioxid de carbon aflată în prezent în atmosferă. La acest lucru pot contribui unele specii de animale, care, ca niște “ingineri ai mediului” lor pot transforma terenuri mari în rezervoare de carbon stocat. Conform acestei cercetări, refacerea populațiilor de specii similare cu cele din studiu, ar contribui cu peste 95% din necesarul anual pentru atingerea obiectivului global de extragere din atmosferă a 500 de miliarde de tone metrice de dioxid de carbon până în 2100.

Unele specii de animale pot controla în mare măsură ciclul carbonului prin schimbarea condițiilor de mediu pentru plante, alge și bacterii care captează carbonul prin fotosinteză. De exemplu, populațiile de antilope gnu din savană reglează dimensiunea și întinderea vegetației prin pășunat, astfel încât aceste zone sunt mai puțin expuse riscului de incendii de pădure, care ar duce la eliberarea în atmosferă aunor cantități uriașe de dioxid de carbon. În timpul migrațiilor lor, elefanții africani ajută la colonizarea anumitor specii de plante prin răspândirea semințelor și prin schimbarea compoziției solului. Balenele reglează distribuția carbonului în apă hrănindu-se pe fundul oceanului, dar își petrec cea mai mare parte a timpului la suprafață, stimulând creșterea fitoplanctonului prin fecalele lor.

Odată cu creșterea temperaturii, metanul, produs prin descompunerea anaerobă a materiei organice, depozitat în permafrost (solul înghețat permanent), este eliberat în atmosferă în cantități din ce în ce mai mari. Acest proces poate fi controlat de animalele mari ierbivore din regiunea nordică, care calcă zăpada, astfel o comprimă și o face mai greu de topit. Dacă solul poate rămâne înghețat mai mult timp, acesta stochează, de asemenea, gaze cu efect de seră pentru mai mult timp.

Pe măsură ce activitatea umană invadează din ce în ce mai mult habitatele naturale, populațiile de specii de animale “ingineri ai mediului” sunt în declin și sunt mai puțin capabile să își îndeplinească rolul în ecosistem. Această cercetare arată că, dacă populațiile continuă să scadă, zone vaste care absorb carbonul pot deveni emițătoare de carbon. Articolul susține că acțiunile de reintroducere a speciilor recomandate ar trebui să implice și comunitățile locale în cauză, ținând cont de cerințele acestora în privind terenurile, patrimoniul cultural și legăturile lor cu aceste specii.

Pentru ca o specie să își îndeplinească rolul funcțional într-un ecosistem, nu numai că este necesar să se creeze peisaje dinamice și să se protejeze animalele în mod continuu, dar în multe cazuri, speciile trebuie să atingă și o anumită densitate populațională. În schimb, populațiile de animale sălbatice din natură au scăzut cu 70% în ultimii 50 de ani, astfel încât protejarea lor și regenerarea populațiilor lor ar putea deveni în curând una dintre cele mai importante soluții climatice bazate pe natură, deși acest lucru nu este suficient pentru a opri încălzirea globală. Este nevoie și de acțiuni multidisciplinare coordonate de combatere a schimbărilor climatice.

Orsolya Bálint,
Young Ambassador