Joc de observarea berzelor: cine va fi primul care observă barza prin camera web?

Post published:martie 26, 2012
Post category:Știri
Post comments:7 Comentarii

În data de 26 martie 2012 la ora 15.39 Nagy Györgyné a observat prima barză pe cuibul din Dumbrăvioara. Felicitări! Camera de luat vederi a fost montată pe cuibul de barză nr.10 din Dumbrăvioara și evenimentele din cuib se pot urmări de acum încolo în direct, zi și noapte. Anul trecut evenimentele s-au derulat foarte interesant, mulți au urmărit cu entuziasm aproape fiecare clipă din viața berzelor. Astfel în acest an am decis să premiem observatorii care vor sesiza primii evenimentele interesante din cuibul de barză. Zilele acestea în orice moment poate să sosească prima barză pe cuibul cu camera web din Dumbrăvioara. Vom premia acea persoană care va observa pentru prima oară barza pe cuib din anul acesta! Regulile jocului: evenimentele din cuib se pot urmări exclusiv (de ex. de pe pagina Justin tv observațiile nu sunt valabile) prin camera de luat vederi aflată pe pagina web a Grupului Milvus (https://milvus.ro/RO/category/live-webcam). Evenimentul trebuie salvat (prin ajutorul Print Screen*, Screen Capture, etc.) ca imagine în format JPG și trimisă împreună cu numele și locația jucătorului pe adresa competition@milvus.ro. Întrebările și sugestiile Dv. sunt așteptate tot pe această adresă. *Prin apăsarea tastei Print Screen (Prt Scn) imaginea de pe ecran este copiată în memoria calculatorului, iar aceasta poate fi lipită (CTRL+V) în Paint sau într-un alt program, de unde poate fi salvată în format JPG.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

This Post Has 7 Comments

nicu mai 4, 2012 Răspunde

nu stiu ce se intampla -nu mai pot viziona cuibul de la Dumbravioara..In ecran imi apare error-check out of channel
1. zsani mai 6, 2012 Răspunde
  
  Ne cerem scuze, sunt probleme tehnice, sperăm să rezolvăm cât mai curând…
Petre V aprilie 5, 2012 Răspunde

Felicitari Burger Éva !
Ai reusit sa prinzi prima venirea berzei in cuib .
E masculul sau femela ?
Stiu cumva administratorii cand vine si a doua barza sau nu mai vine si trebuie sa-si caute alta pereche
O zi frumoasa si felicitari echipei MILVUS !
1. Szilard aprilie 6, 2012 Răspunde
  
  De regulă masculii sunt care vin primii la cuib. Femelele ajung cu câteva zile (până chiar şi 2 săptămâni) mai târziu. Cum berzele nu au obiceiul de aş alege perechi pe viaţă, păsările trebuie să atragă anual un partener nou. Încă nu este târziu, multe dintre berzele din ţară stai încă singure pe cuib.
  
  Szilárd
Burger Éva aprilie 1, 2012 Răspunde

Köszönjük,hogy sötétben is lehet látni a gólyákat.Ez nagyon vagány dolog.A gólya még egyedül van???Csak 1 gólyát látok.
Mulţumim echipei Milvus, că camera funcţionează şi noaptea.Văd numai 1 barză. Incă nu are pereche?
Szilárd martie 31, 2012 Răspunde

Csak elég hamar véget ért 🙂
Doar că s-a terminat foarte repede 🙂
Burger Éva martie 26, 2012 Răspunde

Nagyon örülök ennek a játéknak
Mă bucur foarte mult pentru acest joc

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!