Cel mai recent raport al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) vorbește la prezent despre efectele schimbărilor climatice

Post published:martie 4, 2022
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Este cel mai îngrijorător raport de până acum.

Conform documentului, jumătatea populației globale, aprox. 3,6 miliarde de oameni trăiesc deja în locuri extrem de vulnerabile din cauza efectelor schimbărilor climatice. Acest lucru afectează mai ales țările Sudului Global, iar efectele schimbărilor climatice devin din ce în ce mai grave în toate regiunile lumii. În Europa de Est și Centrală se resimt efectele prin valurile de căldură, prin deficitul de apă și prin intensificarea inundațiilor. Aceste efecte reduc semnificativ productivitatea agriculturii. Autorii evaluării subliniază că, pe lângă reducerea emisiilor, conservarea naturii ar trebui să fie elementul cheie al politicii climatice. Studiile arată că, soluțiile bazate pe natură sunt cele mai eficiente în climatologia urbană, în protecția împotriva inundațiilor, în managementul apei și în agricultură.

În prezent, în Europa impactul cel mai mare asupra biodiversității îl reprezintă agricultura. Intensificarea agriculturii trebuie oprită în România. Agricultura intensivă este din ce în ce mai expusă efectelor schimbărilor climatice, fiind în același timp unul dintre motoarele schimbărilor climatice. Uniunea Europeană a pus bazele agriculturii ecologice, iar statele membre ar trebui să utilizeze aceste fonduri pentru tranziția către o agricultură sustenabilă.

Dar nu numai în agricultură, ci în toate domeniile vieții, trebuie să reducem drastic emisiile de gaze cu efect de seră care schimbă clima și, în același timp, să reducem expunerea noastră la schimbările climatice. Raportul actual al IPCC a fost elaborat de 270 de cercetători din 67 de țări, finalizat de 700 de alți autori, iar evaluarea a fost aprobată de 195 de țări.

Raportul se bazează pe cele mai recente cunoștințe științifice ale omenirii despre schimbările climatice. Studiul se concentrează pe impactul regional al schimbărilor climatice, dar pune accent și pe consecințele impactului asupra orașelor și comunităților litorale.

Mesaje principale:

Riscurile în creștere necesită acțiuni urgente

Valurile de căldură, secetele și inundațiile din ce în ce mai frecvente, deja depășesc limita de toleranță al ființelor vii și duc la pierderea în masă a celor mai sensibile specii.

Fenomenele meteorologice extreme apar simultan, ceea ce face ca acestea să fie din ce în ce mai dificile de gestionat. Milioane de oameni sunt afectați de grave insuficiențe de apă și de alimente, în special în Africa, Asia, America Centrală și de Sud, precum și pe insulele mici din regiunea arctică. Acțiuni ambițioase și rapide sunt necesare de făcut pentru a evita pierderea de vieți omenești și a biodiversității.

Potrivit noului raport, eforturile depuse nu sunt suficiente. Există un decalaj din ce în ce mai mare între măsurile luate și ceea ce este necesar de a fi luat pentru abordarea riscurilor în creștere. Dacă nu se iau măsuri, țările mai sărace și persoanele cu venituri mici din țările bogate vor fi afectate mai puternic.

Protejarea și punerea în valoare a naturii este esențială pentru asigurarea unui viitor locuibil

Un ecosistem sănătos este mai rezistent la schimbările climatice. Prin conservarea a 30%-50% a habitatului natural terestru și acvatic de pe glob, societatea poate beneficia de capacitatea lor de absorbție și stocare a carbonului. Dar pentru a realiza acest lucru, sprijinul financiar și politic este esențial. Oamenii de știință subliniază că schimbările climatice sunt strâns legate cu exploatarea resurselor naturale, cu creșterea urbanizării și cu inegalitatea socială.

Studiu clarifică: toți – guvernul, sectorul privat și societatea civilă – ar trebui să colaboreze pentru a înfrunta provocările. Consolidarea cunoștințelor științifice, tehnologice cu cele ale populațiilor indigene, locale, printre altele, ar conduce la soluții mai eficiente.

Orașele reprezintă centrul amenințărilor legate de schimbările climatice, dar în același timp, sunt și cruciale pentru majoritatea soluțiilor

Mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în orașe. Din acest motiv, raportul a depus eforturi deosebite în ceea ce privește evaluarea detaliată a impactului, riscurilor și adaptării orașelor. Condițiile meteorologice extreme afectează din ce în ce mai mult sănătatea umană, modul de viață, mijloacele de subzistență, infrastructura proprietăților și a sectoarelor critice (cum ar fi sectorul energetic și transportul).

Efectele combinate ale creșterii urbanizării și ale schimbărilor climatice se fac simțite. Acest lucru este resimțit în special în așezările urbane cu infrastructură nedezvoltată, cu rate ridicate ale sărăciei și șomajului și cu lipsa serviciile de bază.

Însă, orașele oferă în același timp și oportunități pentru combaterea schimbărilor climatice. Clădirile verzi, aprovizionarea cu apă curată și surse de energie regenerabile, dezvoltarea sustenabilă a transportului între orașe și zonele rurale, toate acestea pot duce la o societate mai incluzivă și mai echitabilă.

Posibilitate din ce în ce mai redusă pentru a acționa

Schimbările climatice reprezintă o provocare globală care necesită soluții locale. Raportul arată clar că, dezvoltarea rezilienței la efectele schimbărilor climatice reprezintă deja o provocare majoră chiar și la nivelul actual de încălzire. În cazul în care încălzirea globală depășește 1.5°C, posibilitățile de acțiune vor fi limitate, iar dacă depășește 2°C, vor fi imposibile în unele regiuni.

Această constatare subliniază urgența acțiunilor în domeniul climei care să se axeze pe echitate și justiție. Finanțarea adecvată, tehnologia, parteneriatul politic și angajamentul adecvat vor conduce la o adaptare mai eficientă și la reduceri mai mari ale emisiilor.

IPCC elaborează evaluări la fiecare șase-șapte ani în numele guvernelor. Cercetătorii au stabilit trei grupuri de lucru pentru a revizui rezultatele actuale ale științei, amploarea impactului schimbărilor climatice și modalitățile de abordare a problemelor. Pentru a obține cea mai bună înțelegere a schimbărilor climatice, raportul urmărește și analizează cele mai recente cercetări științifice. Acesta combină cele mai recente descoperiri din domeniul științei climei, paleoclimatologiei și dovezile rezultate din simulările climatice.

Rezultatele științifice sunt clare: schimbările climatice reprezintă o amenințare serioasă la bunăstarea umană și la sănătatea Planetei. Dacă vom neglija o acțiune coordonată și unită, vom pierde posibilitatea de a avea un viitor locuibil.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!