Despre urși și autostrăzi

Post published:octombrie 31, 2022
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

În 2020, lungimea totală a autostrăzilor din România era de 904 km, cu o densitate de autostrăzi de 3,8 km / 1000 km², ceea ce este considerabil mai mic decât în majoritatea regiunilor UE. În viitor, se preconizează dezvoltări majore în infrastructura de transport, pentru a extinde această rețea la un total de 2.416 km de autostrăzi și 1.784 km de drumuri expres. Cele mai bune habitate ale urșilor din țară sunt situate în Munții Carpați și la poalele acestora, iar multe dintre viitoarele autostrăzi vor intersecta habitatul urșilor.

Autostrada planificată A8 (Tîrgu Mureș-Iași-Ungheni), care va lega orașul Tîrgu Mureș în vest de granița națională dintre România și Republica Moldova în est, a fost identificată ca o amenințare majoră la adresa conectivității habitatului ursului brun. În special, secțiunea sa cea mai vestică, care va intersecta atât habitate importante de iernare pentru urși, cât și coridoare ecologice critice care fac legătura între zone de iernare și zone de hrănire sezoniere. Efectele negative al acestui proiect nu se vor resimți doar la nivelul local sau regional. Autostrada A8 va intersecta Carpații Orientali și zonele de deal adiacente pe toată lățimea lor, care la rândul lor leagă efectiv populația de urs din România de cele din Ucraina, Slovacia și Polonia. Astfel, autostrada A8 are potențialul de a afecta o parte semnificativă a populației transfrontaliere de urși din Carpați.

Deplasările urșilor monitorizați cu zgărzi GPS de către Grupul Milvus (fiecare culoare reprezintă câte un individ), intersectând traseul planificat al autostrăzii A8 (linie roșie mai groasă)

Începând din 2011, folosim o parte din datele generate în cadrul „Programului de conservare și cercetare al ursului brun într-o zonă model din România” (date de telemetrie GPS, date despre bârloage, date despre mortalitatea urșilor pe drumuri și date colectate cu ajutorul unor capcane de păr). Cu ajutorul acestor date, încă din faza de proiectare, am început să facem lobby pentru atenuarea efectelor negative ale secțiunilor A8 (în sensul de a le face mai permeabile pt. urși) care vor intersecta habitate critice de urs. De asemenea, de ceva vreme colaborăm cu EPC Consultanță de Mediu, firma contractată pentru elaborarea Studiului de Impact asupra Mediului a viitoarei autostrăzi pentru tronsoanele care vor intersecta habitate de urs (Tîrgu Mureș-Leghin). Toate aceste eforturi au început să dea roade.

Faza de planificare a tronsonului cel mai vestic al viitoarei autostrăzi A8 (cu o lungime de 25 km, între localitățile Tîrgu Mureș [Crăciunești] și Miercurea Nirajului) a ajuns într-o etapă importantă. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, România a reușit să obțină finanțare UE pentru realizarea acestei secțiuni. Întrucât investiția ar trebui să fie finalizată până în 2026, lucrurile au luat un avânt considerabil. EPC a finalizat studiul de impact asupra mediului, al cărei dezbateri publice locale a avut loc în august 2022.

Tronsonul Tîrgu Mureș-Miercurea Nirajului prezintă câteva provocări specifice. Întrucât va traversa un teren total plat pe fundul văii râului Niraj, structurile planificate în această zonă (poduri) sunt puține și situate la distanțe considerabile. De asemenea, caracteristicile tehnice, cum ar fi indicele de deschidere (lungime * înălțime / lățime) nu le fac adecvate pentru a funcționa ca locații de traversare pentru urși, deși ar putea funcționa pentru mamifere mici. Aceste probleme au fost identificate și de către EPC prin evaluarea permeabilității acestei secțiuni. Astfel, studiul de impact asupra mediului a concluzionat că este necesară construirea unor structuri specifice de traversare pentru urși.

Deși deținem seturi ample de date de la urșii monitorizați cu zgărzi GPS traversând traseul planificat al autostrăzii, aproape toate provin din secțiunea următoare, situată mai departe, spre est. Cu o singură excepție: M9, un mascul mare, adult, monitorizat în perioada 22 mai – 13 august 2016, a traversat de mai multe ori traseul planificat pe acest tronson, între satele Bolintineni și Sânvăsii. În plus, în dimineața zilei de 17 iunie 2016 M9 a fost lovit de o mașină în apropiere traseului planificat pentru autostradă, între satele Murgești și Păsăreni (M9 a plecat după accident, aparent nevătămat, dar transmisia datelor s-a oprit în cele din urmă în data de 13 august și nu s-a mai reușit localizarea animalului). Pe baza informațiilor provenite de la M9, și după mai multe runde de consultări cu noi, EPC a identificat, pe acest tronson, două locații potrivite pentru ecoducte pentru urși: locația în care M9 a traversat în mod repetat traseul planificat, respectiv o altă locație în linie dreaptă cu zona unde M9 a fost accidentat.

Aceste recomandări au fost incluse în studiul de impact asupra mediului pentru această secțiune a autostrăzii planificate. De asemenea, acestea au fost acceptate și susținute de către toate autoritățile competente. Respectiv, nu au existat obiecții nici în timpul dezbaterilor publice. Ambele ecoducte ar trebui să aibă o lățime de 100 m (o dimensiune adecvată, identificată de o serie de studii efectuate, de exemplu în Canada și Croația), ar trebui să aibă la margini panouri fonoabsorbante, vegetație plantată deasupra și în vecinătatea lor, permițând animalelor să le acceseze și să le folosească în deplină siguranță. Zonele imediat învecinate structurilor vor fi menținute libere de orice construcție (permanentă sau chiar și temporară), care ar putea amenința funcționalitatea ecoductelor. Datorită caracteristicilor tehnice, ecoductele vor fi potrivite și pentru alte specii. În plus, această porțiune a viitoarei autostrăzi va fi împrejmuită pe toată lungimea cu un gard ranforsat, rezistent la urs (de 3 m înălțime, cu partea inferioară îngropată în sol și cu partea superioară înclinată spre exterior), pentru a preveni încercările de traversare ale animalelor în alte locații, decât cele două ecoducte. Totodată, împrejmuirea va și ghida animalele către structurile de traversare dedicate. Dincolo de beneficiile evidente pentru speciile de animale sălbatice, aceste măsuri vor spori și siguranța pasagerilor de pe viitoarea autostradă A8 prin prevenirea coliziunilor cu fauna sălbatică.

Acordul de mediu pentru acest tronson a fost emis în data de 17 octombrie 2022 de către Agenția pentru Protecția Mediului Mureș, implementarea acestor măsuri devenind astfel obligatorie. Considerăm că aceasta este probabil una dintre cele mai importante contribuții ale Grupului Milvus, de până acum, la conservarea ursului brun în România. Vom monitoriza îndeaproape implementarea efectivă a acestor măsuri. Și continuăm să cooperăm cu EPC în ceea ce privește celelalte tronsoane ale viitoarei autostrăzi, situate mai spre est, respectiv în ceea ce privește infrastructura de transport existentă și problematică, aflată în vecinătatea A8.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!