Despre centre de reabilitare și programe de reintroducere a vulturilor

În fiecare an, Bursele Alfred Toepfer pentru Patrimoniul Natural sprijină trei tineri aflați la început de carieră în conservarea naturii. Colega noastră, Réka Szilágyi, a fost una dintre persoanele care au beneficiat de această bursă în 2021, când a făcut o vizită de studii în Bulgaria și Spania. Scopul ei a fost să afle mai multe despre centrele de reabilitare și reproducere a animalelor sălbatice și să înțeleagă rolul pe care-l au în programele de reintroducere a speciilor europene de vulturi.

În secolul trecut, efectivele celor patru specii de vulturi care cuibăresc în Europa au scăzut dramatic, cel mai probabil, din cauza lipsei de hrană, a pierderii habitatului, a vânătorii și a otrăvirii. În unele regiuni, cum e și cazul României, aceste păsări necrofage (care se hrănesc cu hoituri) au dispărut complet. Însă, datorită programelor de reintroducere și a perseverenței cu care se fac activitățile de conservare, situația acestor specii treptat se îmbunătățește, iar ele încep să reapară în tot mai multe dintre vechile lor arii de răspândire.

Voliere exterioare în Parcul Natural Sinite Kamani, Bulgaria, cu vulturi relocați din Spania. Foto: Attila Fülöp

Scopul programelor de reintroducere este, după cum sugerează și numele, de a repopula cu specii dispărute zonele unde acestea erau cândva prezente. Există mai multe abordări de bună practică pe care le aplică specialiștii, centrele de reabilitare și administratorii de arii protejate care colaborează în aceste programe. În cazul vulturilor, una dintre metodele posibile e relocarea exemplarelor adulte dintr-o populație sursă în zona-țintă. De regulă, indivizii relocați sunt păsări rănite, care au ajuns la un centru de reabilitare a animalelor sălbatice. După recuperare, ele sunt transportate în zona-țintă (de multe ori în altă țară) și, după câteva luni de acomodare, sunt eliberate. O altă metodă posibilă pentru creșterea și întărirea a populației este eliberarea puilor crescuți în captivitate.

Centrele de reabilitare pe care le-a vizitat colega noastră aveau un rol-cheie în programele de reintroducere a vulturilor. Ofereau îngrijiri medicale exemplarelor rănite, iar apoi coordonau transportul, monitorizarea și eliberarea lor. Aceste centre asigurau nu doar reabilitare, ci și reproducere pentru unele specii amenințate cu dispariția, care, ulterior, își puteau continua viața în sălbăticie.

Pentru a afla mai multe despre activitățile celor trei centre de reabilitare, importanța lor în educația ecologică și rolul ariilor protejate în programele de reintroducere, consultați raportul vizitei de studiu disponibil în limba engleză.

Lăsați un comentariu