Gâsca egipteană (Alopochen aegyptiaca) este o specie predominant răspândită în regiunile tropicale și subtropicale din Africa. Distribuția din trecut cuprindea și Valea Nilului, bazinul estic al Mării Mediterane și, conform unor surse, inclusiv o parte din Europa de Est. În secolul 17 a fost introdusă în Anglia ca pasăre de ornament, unde în timp scurt, s-a format o populație cuibăritoare, autosusținătoare și, de unde, ulterior, s-a răspândit în multe regiuni din vestul Europei. În afara Regatelor Unite, prima semnalare a cuibăritului de pe continentul european a fost înregistrată în anul 1967, în Olanda. După acesta, specia a înregistrat o expansiune remarcabilă, cucerind și populând în același timp mare parte a Europei de Vest și de Sud-Vest, ajungând spre est până în Polonia și Cehia.

Prima semnalare a gâștei egiptene pe teritoriul României datează din 21 septembrie 1990, de lângă Somova (județul Tulcea), unde, dintr-un grup de șase gâște ciudate a fost împușcat un exemplar. Acesta s-a confirmat ulterior a fi o gâscă egipteană, care a fost preparat și a ajuns în colecția zoologică a școlii din localitatea Reghin.

Deși în vestul Europei specia este foarte comună în parcuri și exemplare sălbăticite formează pe alocuri populații semnificative, pentru următoarea observație la noi în țară trebuia așteptat aproape douăzeci de ani. Din a doua parte a anilor 2000 însă și la noi a început să devină o specie de ornament mult apreciată în colecții private cât și în parcurile orașelor mari. Astfel, observațiile referitoare la specie au început să crească semnificativ și să devină mult mai regulate. Cele mai multe apariții au fost înregistrate în Transilvania și în București, dar în prezent deținem date din majoritatea regiunilor din țară.

Primul cuibărit dovedit al speciei la noi a fost înregistrat în 2022, la heleșteiele de lângă Cipău (județul Mureș). Premergător acestuia, gâsca egipteană a fost observată prima dată aici în 13 septembrie 2009, exemplarul staționând pe lac până în 11 octombrie a anului respectiv. Timp de mai mulți ani nu am deținut informații referitoare la prezența lui în această zonă până când, în 2019 a reapărut, putând fi observat cu ocazia fiecărei ieșiri de teren. În data de 10 septembrie 2022, am remarcat prezența unei femele adulte pe unul din lacuri. Aceasta conducea șapte pui deja mărișori, dar încă cu penele aripii nedezvoltate complet, incapabili de zbor. Paznicul pescăriei, Miklós András ne-a informat despre faptul că în data de 29 iulie a observat perecha ieșind pe apă cu zece pui mici, proaspăt eclozați.

Desi, cu aceste date, primul cuibărit al acestei specii în România a căpătat certitudine, considerăm acesta cel mult o curiozitate faunistică. Nu este de dorit ca o astfel de de specie alohtonă și invazivăsă se stabilească pentru cuibărit și să se răspândească la noi. Avem speranța că avem în față doar un cuibărit ocazional, accidental. Plasticitatea de adaptare și comportamentul agresiv al speciei sunt foarte bine cunoscute și are un impact negativ asupra speciilor de păsări de apă autohtone. Cu o conduită dominantă și sâcâitoare alungă sau deranjează celelalte specii care cuibăresc în apropiere și intră în competiție cu acestea pentru sursele de hrană, unde prevalează cu superioritate.