Continuăm seria noastră Mâini salvatoare, cu un alt medic veterinar cu care colaborăm de mulți ani. Georgiana Lupu, Geo cum este cunoscută de toată lumea ne-a povestit despre colaborarea cu Grupul Milvus și pasiunea ei pentru animale sălbatice. 

Povestește-ne un pic despre tine și  pasiunea ta pentru animale sălbatice.
Salut! Sunt Geo Lupu, medic veterinar din cadrul Serviciului Noi Animale de Companie (NAC) al USAMV Cluj-Napoca și rezident în domeniul sănătății animalelor sălbatice din cadrul colegiului european ECZM. Pasiunea pentru fauna sălbatică a apărut treptat în perioada facultății, din curiozitatea față de o ramură a medicinei veterinare puțin explorată și din dragostea pentru natură, cultivată în cei peste 10 ani petrecuți la Cercetașii României din Alba Iulia. Am descoperit că medicina animalelor sălbatice este un domeniu de nișă, cu puține centre și specialiști dedicați în România, iar acest lucru m-a motivat să contribui la dezvoltarea lui. Este o medicină cu caracter social, de multe ori lipsită de susținere financiară, unde soluțiile creative și colaborarea fac diferența. Primul pas concret a fost un internship la Fundația Visul Luanei, care mi-a deschis orizonturile și mi-a confirmat că acesta este drumul meu. De atunci, mi-am continuat parcursul profesional la USAMV Cluj-Napoca, unde lucrez astăzi, alături de colegii mei, dedicându-mă îngrijirii și studiului acestui domeniu al animalelor sălbatice, iar din dorința de a susține mai bine această misiune, am fondat și asociația Centrul Nord. 

Cum a început colaborarea cu Grupul Milvus și ce cazuri au ajuns la tine?
Colaborarea mea cu Grupul Milvus a început natural, preluând ștacheta de la colegele mele din cadrul clinicii NAC, care lucrau deja împreună cu dr. Borka Levente pentru cazurile de reabilitare. Treptat, am ajuns să colaborez și cu alți membri ai echipei, precum Zsolt Hegyeli, Zoltán Szabó și Osváth Gergely, în special în cazul păsărilor. Ținem legătura constant pentru inelarea păsărilor internate la noi, pentru transport sau pentru sfaturi în cazuri mai complexe. Primul animal pe care l-am trimis personal, împreună cu colega mea Cosmina, a fost o vulpe operată la un picior, dacă îmi amintesc bine. În prezent, la NAC primim în jur de 700 de cazuri pe an, iar cele mai frecvente cazuri care ajung ulterior de la noi la Milvus pentru reabilitare, sunt păsările răpitoare și berzele.

Dacă ai fi să evidențiezi un singur caz care ți-a rămas întipărit în minte, care ar fi acela?
Îmi este greu să aleg un singur caz, pentru că în ultimii patru ani am avut ocazia să învăț enorm de la fiecare specie. Totuși, îmi amintesc cu drag de cei trei pui de strigă primiți în 2023, prima mea experiență cu această specie. Cu ajutorul colegilor de la Grupul Milvus, puii au fost plasați într-un cuib adoptiv, alături de o mamă care avea deja alți pui. Am apreciat enorm această abordare, care a evitat reabilitarea în captivitate și riscul de habituare cu oamenii. Mi se pare extraordinar faptul că Milvus reunește specialiști din diverse domenii: medicină veterinară, ecologie, biologie etc, o combinație esențială pentru succesul real în reabilitarea animalelor sălbatice.

Care sunt greutățile și satisfacțiile muncii pe care o faci?
Greutățile sunt multe într-un domeniu așa de nou, dar și satisfacțiile pe măsură. Cea mai mare provocare pentru mine este educarea oamenilor. Primim adesea animale ținute prea mult timp în captivitate, din dorința de a le ajuta, dar care ajung să sufere din lipsă de informații corespunzătoare. Biologia speciei trebuie respectată, dar unele cazuri ajung într-o stare prea gravă pentru a mai putea fi reabilitate, iar acest lucru este mai dificil de acceptat. O altă dificultate este lipsa spațiilor adaptate fiecărei specii, însă colaborarea cu Grupul Milvus face o diferență enormă prin faptul că avem unde trimite animalele care au nevoie de condiții speciale pentru reabilitare și care ne oferă nu doar sprijin logistic, ci și liniștea că acele cazuri primesc cele mai bune șanse la recuperare. Satisfacțiile apar nu doar în momentul eliberării unui animal înapoi în natură, ci și în fiecare zi petrecută printre atâtea specii fascinante, de la care învăț constant observându-le comportamentele și modul lor de adaptare.

Mulțumim lui Geo Lupu pentru deschiderea cu care a răspuns la întrebările noastre și desigur pentru toată munca depusă spre binele animalelor sălbatice rănite.

Dacă ești medic veterinar și ai ajuta un animal sălbatic în nevoie sau ești voluntar și ai putea îngriji preț de câteva zile un „pacient”, nu ezita să contactezi Centrul de Reabilitare a Animalelor Sălbatice pe numărul de urgență: 0722533816.