„Viitoarele politici climatice ale Europei vor avea succes doar dacă le vom proiecta pentru oameni și cu ajutorul oamenilor.”

Post published:martie 24, 2022
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Văzând apelul la acțiune al Pactului Verde European, împreună cu partenerii noștri slovaci, maghiari și lituanieni din cadrul proiectului “Game On!”, am considerat că și noi ar trebui să participăm la inițiativa Peer Parliament, care invită cetățenii europeni să discute în grupuri mici de 5-10 de persoane, despre modul în care Europa poate deveni cu adevărat neutră din punct de vedere climatic.

Ca parte a proiectului, am organizat propriul nostru program de întâlnire cu tinerii ambasadori, pentru a discuta despre modul în care ei își imaginează în practică tranziția către neutralitatea din punctul de vedere climatic. Rezultatele au fost trimise apoi organizatorilor, astfel încât ideile noastre să fie incluse în raportul final, care va fi discutat cu factorii de decizie și părțile interesate europene.

Iată perspectivele echipei noastre cu privire la următoarele trei subiecte:

1. Mobilitatea noastră

Potrivit tinerilor, o deplasare mai sigură cu bicicletele pe distanțe scurte și disponibilitatea unor mijloace de transport public mai ieftine și mai convenabile i-ar încuraja să reducă utilizarea mașinilor.

În plus față de ideile Comisiei Europene, s-a menționat că tranziția ar fi susținută și de gratuitatea parcărilor pentru mașinile electrice și prin oferirea de reduceri la biletele de transport public pentru familii cu venituri mici.

Ei consideră, de asemenea, că pentru evitarea călătoriilor lungi cu avionul, pasagerii ar trebui încurajați să folosească autobuzul sau trenul, dar în acest caz este nevoie de conexiuni feroviare europene mai bune (în special servicii de noapte) și de bilete de tren mai accesibile.

2. Obiceiurile noastre de alimentare și de consum

Potrivit ambasadorilor noștri, cheia unei alimentații mai sustenabile și a reducerii risipei alimentare constă în transformarea radicală a agriculturii. Fermierii ar trebui să folosească mai puține îngrășăminte și pesticide și să opteze pentru îngrășăminte organice, acolo unde este necesar.

În plus, ar trebui să li se ofere și mai mult sprijin pentru a proteja biodiversitatea și pentru a minimiza efectele nocive asupra mediului și a sănătății în general.

Un alt factor important, susțin ei, este etichetarea alimentelor cu informații despre impactul lor asupra sănătății, mediului și climei, precum și dacă sunt sau nu produse la nivel local.

Pe lângă acestea, propria lor idee este educarea societății despre impactul ingredientelor asupra mediului, despre risipa alimentară și despre diferitele etichete. Au subliniat rolul instituțiilor educaționale și al companiilor, firmelor pentru a pune la dispoziția studenților și angajaților alimente mai sănătoase.

Tinerii consideră că cea mai bună modalitate de a promova consumul sustenabil este de a face transparente procesele de fabricație a produselor și impactul acestora asupra mediului și sănătății oamenilor, precum și extinderea garanției minime a aparatelor electronice și mărirea efortului producătorilor pentru a facilita repararea acestora.

Ei consideră, de asemenea, că, companiile ar trebui să dezvăluie modul în care gestionează alimentele nevândute. Ar trebui organizate proiecte comunitare, pentru ca oamenii să învețe cum să-și recicleze acasă obiectele și cum să composteze deșeurile.

3. Cum obținem energie verde în mod corect

La întrebarea, ce am avea nevoie pentru o utilizare mai eficientă și mai durabilă a energiei acasă, răspunsul majorității ambasadorilor a fost că stimulentele ar trebui să ieftinească și să faciliteze instalarea unor surse de energie ecologice, verzi, cum ar fi panourile solare sau pompele de căldură.

În al doilea rând, aceștia au subliniat importanța unor informații clare în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței energetice, cum ar fi izolarea locuințelor, instalarea de termostate inteligente, înlocuirea ramelor vechi ale ferestrelor și folosirea becurilor economice.

Conform ambasadorilor, cei mai importanți pași pentru tranziție justă sunt următoarele: în primul rând ar trebui să li se ofere oportunități de recalificare, reconversie profesională a persoanelor care lucrează în sectoare care utilizează combustibili fosili sau sectoare cu consum intensiv de energie; în al doilea rând, comunitățile dependente de exploatarea cărbunelui ar trebui să primească ajutor special pentru a sprijini tranziția lor ecologică.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!