Eliberarea în natură a țestoaselor exotice nu este un fenomen nou. Dacă ne plimbăm pe malul lacurilor din orașe, sunt șanse mari să observăm țestoase alohtone (speciile introduse/răspândite, accidental sau intenționat, din altă regiune geografică, deseori de pe alt continent), care se bucură pe mal de razele soarelui. Ca preambul, noi avem o singură specie autohtonă de țestoasă de apă (Emys orbicularis).

Cum ajung în natură? 

Este ușor să ghicim. Puii sau juvenilii de țestoase de apă, achiziționați din comerț pentru o sumă modică (100 de lei), în 2-3 ani cresc la dimensiuni considerabile și necesită un acvariu mai mare, moment în care mulți decid să se descotorosească de ele. Această decizie reprezintă nu numai o problemă de protecție a animalelor, întrucât are ca rezultat de obicei moartea prematură a țestoaselor, ci și o problemă de protecție a naturii, căci deseori duce la o competiție cu cele autohtone, de exemplu pentru resursele de hrană. Totodată poate duce la răspândirea unor boli și ulterior, aceste specii pot deveni specii invazive, care pot altera fauna și flora locală. 

Care este soluția?

Cea mai eficientă modalitate ar fi reglementarea activității magazinelor de specialitate. De exemplu, acestor firme nu ar trebui să le fie permise scoaterea la vânzare a unor țestoase cu specificarea greșită(!) a speciei, iar proprietarii ar trebui să beneficieze, la cumpărare, de informații corecte, poate chiar și de consiliere, în ceea ce privește nevoile animalului de companie cumpărat. Totodată, fiecare țestoasă ar trebui să aibă un microchip, pentru a fi posibilă identificarea țestoaselor eliberate sau chiar evadate, și returnarea lor la proprietar. Și, de ce nu, ar trebui să existe și prevederi legale cu privire la amendarea proprietarilor nepăsători. Până când legislativul va face demersuri în acest sens, noi putem doar să facem recomandări. 

Ce poate face fiecare dintre noi?

În primul rând să te documentezi înainte de a cumpăra o țestoasă. Este important să cunoști nevoile speciei respective. Mulți încă cred, că țestoasele exotice vândute în prezent în pet-shop-uri sunt țestoase cu tâmple roșii sau tâmple galbene, ale căror comercializare a fost declarată ilegală în Europa în urmă cu mai mulți ani. Dar nu. Ce putem găsi în magazine sunt majoritar țestoase de râu (Pseudemys sp.) sau țestoase hartă (Graptemys sp.), dar câteodată și țestoase asiatice din genul Mauremys. Ceea ce mulți nu înțeleg că aceste țestoase fac parte din specii diferite. Pentru a vă explica, vă dăm un exemplu: închipuiți-vă că în loc să în loc să cumpărați/adoptați un câine dintr-o anumită rasă, ar trebui să alegeți dintre un exemplar de șacal, lup, vulpe sau un coiot. Simțiți diferența? Sunt specii distincte, cu nevoi distincte. Unele exemplare se hrănesc preponderent cu plante, altele sunt mai mult carnivore, unele sunt mai acvatice, altele preferă mai mult uscat, sau chiar au nevoie de un climat tropical. Este absolut necesar să cunoaștem aceste informații, întrucât majoritatea țestoaselor se îmbolnăvesc mai ales din cauza condițiilor precare în care sunt ținute și a unei hrane nepotrivite. 

Ce trebuie să știi, înainte de a alege ca și animal de companie, o țestoasă? 

În timp ce mamiferele și păsările au temperatura corporală constantă, reptilele nu sunt capabile să-și mențină propria temperatură, astfel depind de surse externe de căldură, pentru a-și menține o temperatură corporală la nivelul dorit. Temperaturile scăzute pot cauza diverse boli, precum sșa-numitele ”răceli”, în timp ce temperaturile ridicate determină apariția altor probleme. O țestoasă cu temperatura corporală foarte ridicată se va simți înfometată și va cerși hrană în mod continuu. Ca rezultat, proprietarul grijuliu o va hrăni excesiv, iar animalul va crește mult prea repede. O țestoasă ținută în acest mod va fi adesea de câteva ori mai mare decât una sălbatică de aceeași vârstă, care are acces în general la hrană mai puțină și de calitate inferioară și care, în același timp, trebuie să se ferească și de prădători. Prin urmare, este recomandat să li se asigure temperaturi mai scăzute pe timp de noapte și să se evite arderea pe perioadă îndelungată a sursei de căldură. Dar toate acestea trebuie adaptate la nevoile speciei de țestoasă aleasă.

Excesul de hrană, mai ales hrana nepotrivită, poate cauza mai multe boli. Deficiența de vitamine și de minerale, de exemplu, duce la cunoscuta problemă a carapacei moi la țestoase. Problema cea mare este că, deseori când boala deja se manifestă la o țestoasă, este prea târziu pentru un tratament cu succes.

Ce opțiuni avem dacă nu dorim să păstrăm țestoasa?

O mare parte din țestoasele eliberate în natură nu supraviețuiesc nici măcar prima iarnă petrecută în libertate. Acest lucru se datorează în parte faptului că majoritatea broaștelor țestoase au fost neglijate înainte de a fi eliberate și, astfel, nu au condiția fizică adecvată pentru supraviețuire. Așadar, ”aruncarea” lor nu este o soluție prietenoasă cu animalele.

Dacă în familie nu mai există loc pentru țestoasă, animalul poate fi dat spre adopție, aceasta fiind cea mai umană decizie pe care o poate lua deținătorul animalului. De obicei, următorul proprietar va cunoaște deja punctele de mai sus și țestoasa va fi într-un loc mai bun. Pentru a facilita adopția există deja un grup pe Facebook (Trachemys Adoption). 

Dacă vedeți o țestoasă exotică în sălbăticie sau chiar într-un mediu urban, așteptăm observațiile dumneavoastră în baza de date OpenHerpMaps, pentru a urmări răspândirea acestor specii în țara noastră, dar nu numai.