Cum să procedăm în cazul în care depistăm deținerea ilegală de păsări protejate

Post published:noiembrie 24, 2011
Post category:Știri
Post comments:6 Comentarii

[singlepic id=774 w=320 h=240 float=left]

Ținerea în captivitate a speciilor de păsări autohtone din fauna sălbatică contravine legii. Acestea pot fi capturate doar pentru scop științific, repopulare sau în scopul înmulțirii în captivitate în vederea conservării, întotdeauna însă cu acordul autorităților competente.

Comercializarea acestora este însă interzisă cu desăvârșire! La noi, comerțul ilegal cu păsări ocrotite se desfășoară în mare măsură pe piețele orașelor mari, mai ales în zilele de duminică. Acest fapt de ilegalitate a fost eradicat doar în unele locuri din țară, unde de ani buni nu se mai practică vânzarea păsărilor, însă în majoritatea orașelor încă se mai practică frecvent această activitate. Aici sunt oferite spre vânzare mai ales păsări cântătoare din familia Fringillidae, cel mai des fiind întâlnite specii precum sticleți, scatii, florinți, cânepari, mugurari, cinteze, cănărași, dar oferta poate fi uneori surprinzătoare, cazuri în care sunt puse la vânzare păsări cântătoare insectivore, ciocănitori, sfrâncioci, vânturei roșii sau ulii păsărari.

Aceste păsări sunt capturate de regulă cu bețe cu clei, care se face prin topirea fructelor de vâsc sau a unor materiale de cauciuc mai specific. Acest mod de capturare este în sine o contravenție și se pedepsește conform legii. Păsările sunt de regulă ținute în colivii mici, uneori ascunse în sacoșe, neexpuse direct la vedere. În astfel de cazuri, este bine să atragem atenția instituțiilor de stat abilitate (Garda de Mediu, AJVPS, Jandarmerie) despre existența acestor ilegalități, instituții care sunt îndreptățite să ia măsurile necesare pentru prevenirea și sancționarea acestor delicte. În cazul în care depistăm astfel de ilegalități, este bine să sesizăm în timp cât mai scurt autoritățile competente. Datele de contact al acestora pot fi accesate pe paginile www.gnm.ro, www.agvps.ro și www.jandarmeriaromana.ro. Dacă sesizăm comercializarea de păsări sălbatice în mod repetat pe unele piețe, este bine ca sesizarea către aceste organe să fie trimisă din timp. Totodată, putem apela și este indicat să apelăm la serviciul de urgență 112 și să solicităm deplasarea la fața locului a unui echipaj de poliție. După ce le prezentăm motivul solicitării, în prezența lor putem trece la eliberarea păsărilor deținute, iar autoritatea poate efectua legitimarea contravenienților și sancționarea acestora. Este util să cunoaștem legislația specifică, mai exact OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aprobată de Legea 49/2001, OUG 195/2005 privind protecția mediului aprobată prin Legea 265/2006 și să avem o copie a acestora asupra noastră.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

This Post Has 6 Comments

lone wolf ianuarie 18, 2019 Răspunde

LA piata progresu spre drumul gazarului in Bucuresti e un domn invarsta care Vinde sticleti bietele pasari aveau cozile si aripile lipite de clei….va rog faceti ceva….am auzit din conversatia cu alt domn dornic sa cumpere sticleti de LA el daca ar mai avea inafara de AIA si a zis Ca nu maI are ,dar are alte pasari mai scumpe.Bietele fiinte…azi am vazut asta ….
silviu iunie 24, 2013 Răspunde

salut , cresc de aproape 1 an de zile o pasare , cred ca este un sticlete , l am gasit pe strada era ff mic nici pene nu avea m am chinuit sai dau de mancare viermi de lemn , in sfarsit a crescut acum mananca seminte iarba mere etc seara are un progam de zbor in casa timp de 30 min :), INTREBAREA MEA ESTE IL POT ELIBERA?
Szilárd decembrie 20, 2012 Răspunde

Bună Dan și mersi de informare.
Din păcate, noi de aici nu putem face prea mult. Cu siguranță poliția nu cunoaște situația, nu știe care sunt specii autohtone de la noi, astfel ei nu pot lua măsuri nici în cayul în care ar vrea și ar exista voință din partea lor.
Garda de Mediu de asemenea, foarte rar face autosesizare. Și la ei este problema, că nu prea dispun de personal pregătit în recunoașterea speciilor.
Eu văd soluția ca cineva care cunoaște speciile cântătoare de la noi (Fringilide) face o sesizare la GNM și Poliție și merge împreună cu ei pe teren.
Din păcate, de regulă vânyătorii scăpa la această prim-control de amendă, și vor primii doar sancțiune verbală. Dacă se repetă controlul la 2-3 săptămâni să zicem și vor fi iarăși prinși, poate vor primii și amendă. Păsările pot fi confiscate întotdeauna! Se pot elibera cele vii. Legile menționate în articolul de informare pot fi printate și prezentate organelor de control, deși GNM cunoaște, fiindcă are dreptul și obligația de a aplica.
Cred, că totul se poate rezolva doar cu controale regulate și prin cale legală, astfel există speranța să restrângem acest delict.

Vă mulțumim încă odată că ne-ați informat despre acest caz nefericit.

Cu stimă,
din partea Grupului Milvus Daroczi Szilard
Pingback: Cum să procedăm în cazul în care depistăm deţinerea ilegală de păsări protejate | Milvus Group - Bird and Nature Protection Association
dan decembrie 17, 2012 Răspunde

in constanta la piata brik unde duminica vin cu animale, politia trece pe langa ei.sunt foarte multe pasari prinse,unele chiar ranite.de ex duminica asta erau cred pe putin 6-7 vanzatori de pasari cu zeci de pasari.la noi pe malul mari aceste sunt cu sutele,migreaza spre bulgaria sau grecia in perioada rece.
e un genocid ce fac acestia.imi spuneau ca din 200-250 pasari doar 30-40 traiesc restul nu se acomodeaza.pretul lor este de la 3 roni la 6 roni in functie de specie.
administratorul pietei incaseaza taxa de taraba de la ei si trece mai departe.nu era normal sa anunte autoritatile?
deci!!!!atentie politisti si garda de mediu ce mai asteptati????
Vlad Cioflec noiembrie 24, 2011 Răspunde

Excelenta initiativa de a posta acest material pe site.

In Bucuresti din pacate situatia e scapata de sub control, cel putin in zona Lacul Morii…
Dar sunt convins ca in orasele mai civilizate fenomenul va fi diminuat sau eradicat de graba.

Felicitari tuturor celor implicati in combaterea braconajului si mult succes in continuare!

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!