Copacii împrăștiați pe pășuni reprezintă o valoare remarcabilă de conservare prin furnizarea de microhabitate pentru o varietate de organisme, iar beneficiile lor depășesc în mod clar orice dezavantaje potențiale. Asta este concluzia la care au ajuns cercetători din Ungaria și România, care au încercat să înțeleagă potențialele dezavantaje ale pășunilor împădurite, pe lângă beneficiile bine cunoscute ale acestora, deoarece există o percepție controversată asupra vegetației lemnoase din pășuni. Cercetarea s-a desfășurat în apropierea a două așezări din Ungaria și două din România, și anume Mercheașa (județul Brașov) și Bixad (județul Covasna).

Timp de doi ani, din 2020 până în 2022, cercetătorii au studiat solurile și productivitatea pășunilor din apropierea acestor așezări, în jurul copacilor bătrâni, în pășunile deschise și în pădurile din jur. Ei au ajuns la concluzia că, sub copacii de pe pășunile din apropierea pădurilor de foioase, deși productivitatea este redusă, furajul este mai bogat în nutrienți primăvara. Totodată reducerea furajului sub copaci este mai mică de 3% comparativ cu suprafața totală a pășunii. În același timp, umbra oferită de copaci are un efect pozitiv semnificativ asupra bunăstării animalelor de pășunat, ceea ce compensează cu mult reducerea productivității. Nu în ultimul rând, arborii bătrâni oferă adăpost pentru numeroase specii de animale sălbatice (păsări, lilieci, artropode), respectiv furaje pentru animale în perioadele secetoase și au o valoare estetică remarcabilă.

Rezultatele studiului sugerează două linii de acțiune paralele. În primul rând, conservarea arborilor izolați existenți, cu stocurile lor vaste de carbon vechi de secole, precum și a microhabitatelor și a serviciilor ecosistemice pe care le oferă. Această propunere este în concordanță cu multe alte propuneri ale  studiilor privind pajiștile. În al doilea rând, deoarece regenerarea arborilor este inadecvată în majoritatea pajiștilor împădurite din Europa, ar trebui să se acorde mai multă atenție protejării puieților, de exemplu, permițând apariția unor petice de tufișuri.  Bineînțeles, ar trebui evitată împădurirea totală, dar plantarea de arbori native dispersate este puternic recomandată și ar trebui chiar tratată ca un nou standard.

Europa are încă aproape 1 milion de hectare de pășuni deschise, în timp ce suprafața de pășuni acoperite de păduri s-a redus la 20% din această suprafață. Împădurirea dispersată cu specii indigene oferă o biodiversitate generală mai mare, o gamă mai largă de servicii ecosistemice (inclusiv o  captare și stocare mai ridicată a carbonului), potențiale refugii microclimatice pentru fauna din pășuni în contextul schimbărilor climatice în curs, determină o anumită diversificare sezonieră a valorii nutritive a ierburilor și nu duc la o reducere notabilă a producției de furaje sau a randamentului animalelor în zona pădurilor temperate de foioase.

Studiul a fost finanțat de Oficiul Național pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare, cu asistența pe teren a doi dintre colegii noștri de la Asociația Milvus Group. Studiul complet poat fi citit aici.