Conservarea lui Falco vespertinus în regiunea Panonică LIFE05 NAT/H/000122

Partenerii noștri de proiect

Perioada de desfășurare

01 ianuarie 2006 – 31 decembrie 2009

Obiective

Proiectul are ca scop principal sprijinirea activităților în desfășurare menite să întărească populația vânturelului de seară Falco vespertinus, o specie de pasăre răpitoare periclitată, listată în Anexa I al Directivei Păsări, specie prioritară în Ungaria si România în ceea ce privește desemnarea siturilor Natura 2000. Aceste două țări dispun de 90% din populația de cuibărit din Europa (fără teritoriul fostei Uniuni Sovietice, a cărei populație constituie o sub-populație aparte), așadar conservarea populației din Bioregiunea Panonică (BRP) este crucială privind viitorul acestei specii în Uniunea Europeana. Populația din BRP a scăzut de la 2500-3200 perechi cuibăritoare în 1990, la 1250-1450 perechi în 2002. În 2003 aria de proiect acoperi-se 925 de perechi. Declinul accentuat din ultimele decenii a făcut de înțeles că, acest proces poate fi oprit numai și numai în cazul în care vom avea cunoștințe mai exacte privind cauzele acestui declin, vom dispune de condițiile necesare pentru a contracara acești factori negativi foarte complexe, și în același timp vom compensa dispariția parțială a locurilor de cuibărit. Cele mai grave probleme, care afectează populația Câmpiei de Vest, sunt următoarele: pierderea și degradarea locurilor de cuibărit, degradarea habitatelor folosite pentru procurarea hranei, electrocutarea păsărilor pe stâlpi de medie tensiune, coliziuni fatale cu autovehicule, și o posibilă pierdere în masă în cursul migrației sau în cartierele de iernare.

Obiectivul acestui proiect este de a crea condiții favorabile pentru stabilizarea în termen scurt a populației din regiune, astfel asigurând inițierea unui proces de creștere, după care efectele pozitive generate de către activitățile desfășurate în proiect se vor face simțitor.

Activități planificate în Câmpia de Vest

Elaborarea unui Plan de Management ce vizează conservarea ciorii de semănătură, consultanță publică în acest sens
Elaborarea și prezentarea către Minister unei propuneri privind interzicerea exercitării vânătoarei la cioara de semănătură în perioada de cuibărit (în acest caz: perioada de cuibărit a ciorii de semănătură + cea a vânturelului de seară)
Elaborarea unui plan de management privind managementul plantațiilor rutiere de-a lungul drumurilor publice
Elaborarea unor metode detaliate privind managementul habitatelor preferate de către F. vespertinus
Înaintarea unei propuneri pentru schimbarea standardelor naționale privind tipurile de coronamente de stâlpi folosite la liniile electrice de medie tensiune
Proiectarea unui tip de izolator compatibil cu coronamentele din România, fabricarea și testarea izolatoarelor, localizarea stâlpilor periculoase și izolarea lor cu aceste materiale
Stabilirea unor noi colonii prin amplasarea cuiburilor artificiale
Plantarea unor noi pâlcuri de copaci în zone cu potențial ridicat privind revenirea specie
Prevenirea unor activități ilegale (împușcarea ciorilor la cuib, otrăviri, colectarea puilor, deranjarea păsărilor, tăierea arborilor din colonii, etc.) prin efectuarea unor inspecții de o intensitate sporită
Monitorizarea populației de vânturel de seară
Amplasarea unor panouri de reducerea vitezei pe porțiuni de șosea cu risc maxim ca păsări să fie lovite de autovehicule
Organizarea unei conferințe internaționale cu scopul de a disemina experiența acumulată în cadrul proiectului
Amplasarea unor panouri informative, producerea și actualizarea unui site web, editarea pliantelor și posterelor, realizarea unui film documentar despre specia țintă, etc.

Rezultatele asteptate

Ca si rezultat principal se vor crea conditiile necesare pentru restabilirea statutului de conservare favorabila al lui F. Vespertinus în BRP. Se preconizeaza ca datorita activitatilor planificate populatia speciei va creste în Câmpia de Vest la cel putin 250 de perechi în 2009, respectiv 300 în 2013.

Fișe de teren (format pdf.)

Publicații

Raportul final al proiectului LIFE Nature (LIFE05 NAT/H/000122)

Știri despre proiect

Conservarea vânturelului de seară în regiunea Panonică

În primăvara anului 2007 membrii Grupului Milvus în cadrul proiectului „Conservarea vânturelului de seară în regiunea Panonică” – LIFE 05 NAT/H/000122 – au amplasat un număr de 200 de cuiburi artificiale. Cuiburile artificiale destinate vânturelului de seară (Falco vespertinus) au fost amplasate pe arbori în zone propuse ca arii de importanță avifaunistică (pSPA) din vestul…
Inelări de vânturel de seară

În lunile iunie și iulie 2007, membrii Grupului Milvus în cadrul proiectului „Conservarea vânturelului de seară în regiunea Panonică” – LIFE 05 NAT/H/000122 – au efectuat inelarea (cu inele clasice de aluminiu și colore, prin combinații individuale) vântureilor de seară. Cu aceste ocazii au fost marcate atât păsări adulte cât și tinere. Pe viitor, prin…
Schimbare de lege în favoarea vânturelului de seară

În primăvara acestui an Legea Fondului Cinegetic s-a schimbat în favoarea vânturelului de seară (Falco vespertinus)! După cum se știe, specia preferă ca loc de cuibărit coloniile de cioră de semănătură (Corvus frugilegus), specie la care până nu demult vânătoarea era permisă tot timpul anului. Conform modificării legii, între 15 martie – 15 august este…
Vânturei de seară cu transmițătoare prin satelit

La data de 15 iulie 2009 a ajuns la noi un transmițător de telemetrie prin satelit pentru a fi montat pe un vânturel de seară (Falco vespertinus). Emițătorul de doar cinci grame este în prezent cel mai mic transmițător existent care poate fi montat pe păsări. În total au fost achiziționate un număr de opt…

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!