Inelare

Inelarea de păsări este o activitate de cercetare importantă prin care putem aduna informații despre rutele de migrație, timpul migrației, pregătirea fiziologică pentru migrație, locurile de popas și de iernare, dipsresia și durata de viață a speciilor. Totodată inelarea de păsări are un rol important în educația ecologică pentru voluntarii care participă în această activitatea sau vizitatorii ocazionali. În cursul inelării, păsările primesc un inel de aluminiu sau/și unul colorat de plastic, cu un cod unic. De obicei sunt măsurate, respectiv notate, și câteva mărimi relevante din punct de vedere științific. După aceasta pasărea este eliberată. Inelul face posibilă identificarea individuală a exemplarului în cazul unei recapturări/regăsiri, sau, în cazul inelelor colorate, a unei observații și citiri a inelului de la distanță. Cele două observații de multe ori provin din locuri diferite, iar această informație ajută la înțelegerea migrației, dispersiei și a altor mișcări ale păsărilor. Grupul Milvus de la momentul înființării este cea mai activă organizație din România în ceea ce privește inelarea de păsări. Începând cu 1993, aproape anual, am organizat tabere de inelare. Aceasta este o activitate cheie pentru mai multe programe de protecția speciilor periclitate, iar noi coordonăm și inelarea cu inele colorate ale speciilor: acvilă țipătoare mică (Aquila pomarina), acvilă de munte (Aquila chrysaetos), vânturelul de seară (Falco vespertinus), vânturelul roșu (Falco tinnunculus), șoim dunărean (Falco cherrug) și dumbrăveancă (Coracias garrulus).

Ce aveți de făcut, dacă găsiți sau vedeți o pasăre inelată?

• Dacă vedeți o pasăre inelată vie, încercați să citiți codul de pe inel! Dacă aveți posibilitatea, încercați să fotografiați pasărea în așa fel încât codul de pe inel să fie vizibil pe fotografie. Acest lucru ajută la identificarea corectă a speciei, respectiv la identificarea țării de origine a inelului. • Dacă găsiți o pasăre inelată moartă, notați textul (țara sau centrul de inelare de unde provine) și codul de pe inel (de obicei o combinație de numere și litere). Dacă aveți posibilitatea, încercați să fotografiați pasărea în așa fel încât codul de pe inel să fie vizibil pe fotografie. Acest lucru ajută la identificarea corectă a speciei, respectiv la identificarea țării de origine a inelului. Puteți să îndepărtați inelul de pe piciorul păsării și să-l trimiteți la adresa noastră. • Trimiteți-ne locul și data exactă a observației/găsirii, numele observatorului/persoanei care a găsit pasărea, textul și codul de pe inel, dacă este vorba de inel colorat, culoarea inelului și a textului, locul inelului (picior stâng sau drept, tibia sau tars), respectiv fotografiile. Adresa de contact: ringing@milvus.ro

Taberele noastre de inelare:

Tabăra de inelare de pe Grindul Chituc (N 44.536024, E 28.874343) Este cea mai importantă tabără de inelare din România în cea ce privește numărul exemplarelor și a speciilor inelate. Prima dată a fost organizată în 1996, urmat de încă o tabără în 1997. Contrar celorlalte tabere, care folosesc în primul rând plase ornitologice, în acești doi ani, pentru prima dată în România, păsările au fost capturate la Chituc cu o capcană tip Helgoland. După o pauză lungă, tabăra a fost reorganizată în 2014 și organizată în continuare anual. Migrația păsărilor a fascinat omenirea mereu, dar studierea acestui fenomen a început doar în urmă cu puțin mai mult de 100 de ani. Europa este străbătută de două culoare principale de migrație: culoarul Est-Atlantic este folosit de păsările din Estul Canadei, Groenlanda și Europa de vest, care trec în Africa prin strâmtoarea Gibraltar, iar culoarul Pontică-Mediterană adună păsările din Europa Centrală și de Est, respectiv din partea vestică a Asiei. Păsările cântătoare evită zborul deasupra suprafețelor mari de apă, astfel ocolesc Marea Neagră, trecând și prin România. Grindul Chituc este un grind nisipos de tip lagunar-maritim situat la sud de Delta Dunării, între lacul Sinoe și mare, și este una din ultimele segmente de plajă sălbatică de pe teritoriul țării. Datorită orientării NE-SV și a poziționării între două suprafețe mari de apă, grindul funcționează ca o pâlnie în ceea ce privește migrația păsărilor cântătoare, dar și pentru alte specii migratoare. Datorită statutului de zonă cu protecție integrală în cadrul Rezervației Biosferei Deltei Dunării, impactul uman redus permite păsărilor de țărm să se hrănească nederanjate pe toată perioada migrației. Stufărișul din jurul grindului conferă protecție și o sursă de hrană permanentă pentru speciile de păsări migratoare. Perioada 1996-1997 Asociația Grupul Milvus a organizat primele tabere de inelare pe Grindul Chituc în toamna anilor 1996 și 1997. Tabăra s-a bucurat de un succes enorm încă din primul an: în cele 63 de zile de activitate am inelat 3625 de păsări. Printre cele 73 de specii capturate s-a numărat și câte-un exemplar de pitulice verzuie (Phylloscopus trochiloides) și pitulice sprâncenată (Phylloscopus proregulus), în cazul ambelor specii acestea fiind prima semnalare din România. Motivați de succesul anului anterior, în 1997 am crescut numărul zilelor de inelare la 92. Datorită perioadei prelungite numărul păsărilor marcate a crescut la 5715 de exemplare. Cea mai interesantă specie dintre cele 96 inelate în toamna anului 1997 este silvia de deșert (Sylvia nana), fiind singura observație a speciei în România. Nu am reușit să continuăm tabăra în 1998, dar cele 9340 de păsări inelate în cei doi ani de tabără au consacrat tabăra de pe Grindul Chituc ca una dintre cele mai bune inițiative de acest gen din România. Din 2014 În 2014 Asociația Grupul Milvus a ajuns să fie cunoscută și recunoscută pe plan național, și am decis să ne întoarcem pe Grindul Chituc pentru studierea păsărilor migratoare, , cu scopul de a determina dinamica de migrație de toamnă și a monitoriza efectivele speciilor marcate. Uneltele de capturare, plasele ornitologice, sunt montate an de an în aceleași locuri. Această configurație standardizată permite comparația capturii anuale, ceea ce, pe termen lung, va permite stabilirea unor tendințe populaționale. Tabăra de pe Grindul Chituc este cea mai mare tabără de acest gen din România, care excelează atât prin numărul speciilor marcate, cât și prin efectivele mari de păsări inelate. Tabăra este din ce în ce mai cunoscută pe plan european, fiind vizitată an de an de ornitologi din străinătate. Glodeni (N 46.667878, E 24.587429) Tabăra a fost organizată anual între 2008-2012, când în perioada august-septembrie am inelat păsări câte 2 zile pe săptămână. În cursul celor 5 ani au fost inelate peste 5000 de exemplare. Munții Retezat, Gura Zlata Tabăra a avut loc în 2005, în habitat de făget. Aici au fost capturate numai 447 păsări. Sic (N 46.932403, E 23.951193): Tabăra de la Sic a fost organizată de două ori, în 2003-2004. Scopul principal era studierea speciilor caracteristice stufărișurilor. În cei doi ani au primit inel peste 6500 exemplare. Munții Gurghiu (N 46.673378, E 25.187690) Prima tabără de inelare a fost organizată deja în al doilea an după înființarea organizației în Munții Gurghiu. Tabăra a funcționat anual în perioada 1993-2002. În cursul celor 10 ani de existență au fost inelate aici peste 12000 de exemplare de păsări. Tabăra a fost prima tabără de lungă durată din România, unde a fost crescut o întreagă generație de ornitologi. Mai multe informații aici