Anul acesta a trebuit să așteptăm pentru prima zăpadă permanentă până la sfârșitul lunii ianuarie. E deja aproape imposibil să ne imaginăm că acum câțiva ani, la începutul lunii decembrie zăpada era de cel puțin un metru și a rezistat până primăvara. Deși am putea fi fericiți că nu mai avem de curățat atât de mult în fața casei, stratul de zăpadă din ce în ce mai subțire, care apare pe o perioadă din ce în ce mai scurtă, provoacă dureri de cap, și nu doar schiorilor. Aceste schimbări afectează resursele de sol și apă, agricultura, turismul și sectorul energetic.

Topirea zăpezii din primăvară pornește din ce în ce mai repede, astfel durata sezonului de zăpadă în Europa de Vest, de Nord și de Est a scăzut cu 25 de zile față de anul 1972. Conform unei cercetări cuprinzătoare, mărimea suprafeței  teritoriilor înzăpezite în timpul perioadei de primăvară (martie-iunie) a scăzut semnificativ în emisfera nordică față de 1980. (În celelalte anotimpuri, mărimea suprafeței înzăpezite a rămas neschimbată sau  a crescut ușor). Această scădere se datorează apariției din ce în ce mai timpurii a topirii, dar și duratei scurte a sezonului de zăpadă. În România, de exemplu, scenariul pesimist arată că până la sfârșitul acestui secol numărul zilelor înzăpezite va scădea la aproximativ 30, față de 80 de zile în anii ’60 și ’70.

Zonele acoperite cu gheață și zăpadă au albedo mare, însemnând zăpada care reflectă energia provenită de la Soare. De aceea joacă un rol important în reglarea temperaturii și, prin urmare, și în influențarea schimbărilor climatice. În absența stratului de zăpadă, solul brun absoarbe razele solare, ceea ce îl va încălzi și va accentua procesul schimbărilor climatice. Din cauza scăderii suprafețelor zonelor acoperite cu zăpadă, acestea nu mai pot menține eficient acest rol de reglementare al sistemului energetic al Pământului.

În natură, stratul de zăpadă acționează ca o pătură izolatoare. Atunci, când nu este zăpadă, solul este expus direct la condițiile meteorologice și acest lucru afectează plantele în mod negativ. Rezultatele unui studiu arată că în cazul unor specii de munte topirea apărută mai devreme și temperaturile mai ridicate pe timp de noapte grăbesc data de înmugurire, înflorire și creșterea vegetativă. Acest lucru poate cauza probleme pentru că unele organisme polenizatoare nu pot răspunde în mod similar la efectele schimbărilor climatice, iar echilibrul sensibil și complex de înflorire și polenizare se poate răsturna. Există o mulțime de cercetări îngrijorătoare cu privire la această problemă. Degeaba avem polenizatori și flori frumoase dacă nu sunt activi în același timp, astfel florile rămân nepolenizate, în timp ce insectele rămân fără hrană.

În afară de mărimea suprafeței acoperite și durata, de asemenea, și masa zăpezii reprezintă un factor important, deoarece zăpada joacă un rol important și în menținerea apei în sol. Apa provenită din topire poate contribui cu până la 60-70% la debitul anual al râurilor. Topirea mai timpurie a zăpezii și stratul mai subțire afectează dinamica curenților de apă și a apelor subterane și pot provoca o aprovizionare mai imprevizibilă în funcționarea hidrocentralelor  și în agricultură. Astfel, scăderea masei de zăpadă va cauza secete mai severe în vară, ceea ce crește și frecvența incendiilor.

Precipitațiile în formă de ploaie, în loc de ninsoare, cresc eroziunea solului. În mod cert, odată cu transformarea sezonului de iarnă, vom avea și secete mai severe în verile viitoare.

În Europa, zona montană este afectată negativ de schimbările climatice. S-a observat o scădere semnificativă a masei de zăpadă în Alpi, Munții Pirinei, Munții Balcani, dar în viitor ne putem aștepta la vreme din ce în ce mai uscată și mai caldă și în Carpați. Acest proces va provoca probleme majore în viitor, fiindcă bazinele hidrografice se bazează accentuat pe regiunile montane, unde apa este depozitată sub formă de zăpadă și gheață.

În România aceste fenomene afectează în mod direct turismul de iarnă, deoarece toate pârtiile de schi se situează sub 2600 de metri. În stațiuni, operatorii încearcă să rezolve situația prin producția de zăpadă artificială. Dar, dependența de zăpadă artificială provoacă costuri de întreținere nesustenabile, și nici nu s-a pomenit încă de impactul ecologic negativ. Un tun de zăpadă poate consuma cu ușurință 400 de litri de apă pe minut.

Această cantitate de apă trebuie pompată din lacurile și râurile înconjurătoare ceea ce reduce apa disponibilă în zonă și provoacă secete în timpul sezonului de vegetație. Dezvoltările în domeniul turismului din România ar trebui să se bazeze pe o strategie durabilă, răspunzând la amenințările de mediu. Ar trebui prioritizate activitățile turistice durabile pe termen lung, luându-se în considerare realitatea ecologică și consecințele inevitabile ale încălzirii globale. Investițiile care se bazează pe zăpadă trebuie construite în locuri și într-un mod care să se adapteze la schimbările climatice fără a amplifica efectele acestora. Este inutil să construim pârtii de schi în regiuni unde modelele pe termen scurt arată că numărul zilelor cu zăpadă va continua să scadă. În asemenea locuri merită să ne gândim la alte dezvoltări turistice. Protecția pe termen lung împotriva schimbărilor climatice are beneficii durabile atât pentru comunitățile locale, cât și pentru resursele naturale. În același timp este important să educăm și turiștii despre efectele schimbărilor climatice și să îi încurajăm să își schimbe obiceiurile de agrement către un mod mai durabil.

Trebuie să apreciem din ce în ce mai mult ninsoarea din timpul iernii. Să ne bucurăm dacă trebuie să ne curățăm strada înzăpezită, să ne îmbogățim viața cu experiențe bune în zăpada naturală, să apreciem natura și în timpul iernii. Și asta deoarece are un rol major în menținerea ecosistemului sensibil al Pământului.