Consumul de energie casnică

Post published:ianuarie 12, 2021
Post category:Schimbări climatice

Consumul de energie este responsabil pentru emisia a 73,2 % a gazelor cu efect de seră. Chiar dacă include și emisiile cauzate de industrie (care nu pot fi schimbate peste noapte) sunt multe oportunități prin care îți poți diminua amprenta de carbon personală.

Figura 1. https://ourworldindata.org/co2-and-other-greenhouse-gas-emissions

Pentru diminuarea consumului de energie din gospodărie poți face următoarele:

eficiența energetică a casei este crucială, într-un caz ideal, casa ta este izolată adecvat și folosești încălzire modernă;
dacă cele de sus nu sunt posibile momentan în viața ta, atunci izolează ferestrele și ușile cu perdele, cu perne anti-curent, cu chedere de cauciuc;
schimbă becurile vechi cu becuri dintr-o clasă energetică mai bună. Dacă nu le poți schimba pe toate, atunci schimbă-le pe cele pe care le folosești mai des;
scoate din priză toate aparatele când nu le folosești;
încălzește eficient! Scade temperatura din casă cu puțin față de ceea ce ești obișnuit;
dacă pleci de acasă pentru mai multe zile redu încălzirea, doar atât încât să nu se răcească peretele;
oricând e posibil, pornește cuptorul doar când introduci mâncarea în el.

Consumul de energie al caselor (iluminat, gătit, folosirea dispozitivelor, încălzire etc. ) este responsabil pentru emisia a 10,9% a gazelor cu efect de seră din lume. Marea majoritate a consumului de energie din Europa centrală este folosită pentru încălzirea caselor. Anual, în România se emit 1,5 tone de gaze cu efect de seră pe persoană, provenite doar din utilizarea electrocasnicelor și a încălzirii locuințelor (figura 1.). Poți îmbunătăți semnificativ consumul de energie al casei, ideile și sfaturile sunt infinite. Câteva exemple pentru a începe:

Scade temperatura din casă!

Te-ai fi gândit că dacă scazi cu doar 1 °C temperatura din casă, reduci consumul de energie cu 5-6% ? Ca să ne simțim confortabil acasă nu trebuie să setăm termostatul la 25 °C. Nici nu e sănătos. Setează la 20-21 °C când ești treaz și la 16-18°C când dormi.

Perdea groasă la ferestre!

Perdelele groase sau rulourile sunt foarte eficiente pentru ferestrele care nu izolează adecvat. Dar e important să nu acoperim caloriferele deoarece scade eficiența acestora.

Scoate-le din priză!

De câte ori ai lăsat încărcătorul de telefon în priză? E o greșeală mare din punct de vedere energetic, deoarece acesta consumă energie în continuare. E valabil și la celelalte aparate (uscător de păr, fier de călcat, mixer etc.). Scoate-le din priză când nu le folosești!

Schimbă becurile!

Poți economisi foarte mult cu becuri eficiente energetic. Cele tradiționale consumă cu 25-80% mai multă energie!

Nu preîncălzi cuptorul dacă nu e necesar!

Sunt foarte multe rețete care te sfătuiesc să preîncălzești cuptorul înainte de a găti. Te-ai gândit vreodată câtă energie consumi pentru asta? Unde nu este cazul, nu preîncălzi cuptorul, mâncarea va fi la fel de gustoasă.

Izolează casa la renovare!

La renovarea sau construirea caselor este foarte importantă izolarea acestora și alegerea ușilor, ferestrelor de calitate. Nu economisi pe asta! În timp îți vei mulțumi pentru alegerea făcută, casele izolate eficient pot consuma chiar jumătate din energia pe care o consumă casele vechi, neizolate. Pe lângă, economisești bani și timp, dar îți micșorezi și amprenta de carbon.

Aerisește casa în mod eficient!

Iarna trebuie să avem grijă să păstrăm căldura din interior, iar vara răcoarea.

Iarna: Aerisește repede doar pentru schimbarea aerului, deschide geamurile pentru o perioadă scurtă. Când ești acasă, realizează o aerisire transversală în perioada cea mai caldă a zilei.

Vara: Trebuie să avem grijă să nu încălzim pereții pentru că în perioadele călduroase nu prea avem șanse să o răcorim din nou. De aceea trebuie să aerisim conștient, din primele zile călduroase. Deschide geamul când temperatura scade sub temperatura înregistrată în cameră. Pe timpul verii deschide geamurile numai în zori. Acest lucru va răci și pereții, iar locuința nu se va încălzi după închiderea ferestrelor.

Alege aparate electrocasnice în mod conștient!

Poți găsi multe aparate electrocasnice care te ajută în gospodărie. Dar producția și folosirea acestor aparate consumă multă energie. Sunt aparate precum mașinile de spălat vase, care reduc consumul gospodăriei, dar în cazul multor aparate acest lucru nu este adevărat. Unele, de fapt, nici nu ne fac viața mai ușoară.

La cumpărarea aparatelor electrocasnice întotdeauna să te gândești bine dacă îți fac viața mai ușoară, dacă merită emisiile pe care le produc și dacă ai neapărat nevoie de ele. După ce ai selectat ce fel de aparat vrei, ai grijă de calitatea lui ca să îl poți folosi cât mai mult timp.

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!