Iepure de câmp (Lepus europaeus)
Îl întâlnim în aproape toate regiunile. Preferă terenurile ierboase în alternanţă cu cele agricole. Se hrăneşte noaptea singuratic, ziua se odihneşte. Este un mamifer ierbivor, iarna decojeşte scoarţa arborilor. Dintre duşmanii naturali amintim vulpea, pisica sălbatică, câinele, pisica de casă, iar dintre păsările răpitoare acvila de munte.
Urmele
Datorită faptului că talpa şi spaţiul dintre degete este acoperit cu păr, pe suprafeţe rigide nu lasă urme bine conturate, se văd doar ghearele. Mărimea urmelor seamănă cu cele ale vulpii, talpa posterioară este mult mai alungită. Alergând în zăpadă, picioarele din spate se adâncesc în stratul de nea, lăsând nişte urme mult alungite.
Urma pârtie
Iepurele se deplasează prin sărituri. Urmele se grupează câte patru, picioarele posterioare (mai lungi) depăşindu-le întotdeauna în mers, pe cele anterioare (două urme mici, ovale).
Alte semne
Excremente (lăsături): Excrementele de formă sferică turtită se găsesc cel mai uşor după topirea zăpezii. Acestea pot fi solitare sau în grupuri mici. Diametrul lăsăturii este de cca 11-15mm, înălţimea de 7-9mm. Conţine multe fibre vegetale.
Cerb carpatin (Cervus elaphus)
S-a răspândit pe întreaga suprafaţă a ţării. Trăieşte o viaţă socială, în grup, nu are teritoriu. Hrana este constituită din lujeri, muguri, plante ierboase, plante verzi agricole. Masculii pierd cornul anual, la sfârşitul iernii. În perioada de reproducere, masculul boncăieşte (septembrie, octombrie). Ciuta (femela) naşte un viţel. Duşmanii naturali: lupul şi râsul, dar viţeii sunt ameninţaţi şi de câinii hoinari.
Este caracteristică, rareori se poate confunda cu o urmă incompletă de mistreţ. De obicei, pintenii, situaţi înalt, nu lasă urme, doar în zăpadă adâncă şi în noroi.
Urmele cerbului formează zigzag la mersul lin, dar dacă grăbeşte pasul sau la trap, acesta devine rectilinie. Paşii sunt mult mai lungi decât ale mistreţului.
Lăsături (excremente)
Excrementele cerbului variază în funcţie de anotimp şi de hrană. Forma caracteristică de boabe permit o uşoară recunoaştere a lăsăturii cerbului. În cadrul unei grupări de lăsături, majoritatea boabelor au o formă şi mărime asemănătoare. Boabele seamănă cu cele ale căpriorului, dar sunt mai mari.
Mistreț (Sus scrofa)
Strămoşul porcului domestic, mistreţul poate fi găsit pe tot teritoriul ţării. Preferă pădurile, terenurile agricole, stufărişul. Intră şi în sate. Trăieşte în grup, alcătuit din 2-3 scroafe şi purceii lor. Sunt activi în amurg şi noaptea, ziua se odihnesc. Îi place apa şi înoată bine. Scăldatul în noroi, în mocirlă aparţine de igiena corporală, la fel ca şi scărpinatul de trunchiul copacilor. Aceşti copaci se recunosc uşor după scoarţa plină de noroi. Un alt indiciu alimentar este râmătura ( locul unde scormoneşte pământul cu botul). Este un animal omnivor, preferă ghinda, jirul, rădăcina stufului, ciupercile, viermii, rădăcini, moluşte (de ex. melci). În mod regulat, consumă şi recoltele agricole.
Semne
Urmele mistreţului se pot diferenţia uşor de amprentele altor copitate, fiindcă nu numai copitele, ci şi pintenii lasă urme. Amprenta pintenilor este sub formă de semilună. Un semn foarte important este distanţa dintre pinteni care este mai mare decât lăţimea copitelor. Când mistreţii păşesc cu membrele posterioare în urmele picioarelor anterioare, se pare că ar avea doi pinteni paraleli.
Urmele formează zigzag. Dacă stratul de zăpadă este gros, trage o dâră adâncă cu copitele.
Alte semne
Râmăturile: Afectează suprafeţe mari (de mai mulţi metri pătraţi) şi sunt superficiale, nu sunt adânci.
Lăsături: Excrementele mistrețului nu sunt uniforme. O caracteristică importantă și care ne confirmă prezența mistrețului: excrementele constau din boabe triunghiulare rotunjite.
Bursuc (Meles meles)
Preferă pădurile mixte din zona de deal şi de munte, habitatele de-a lungul râurilor, terenurile agricole. Trăieşte în vizuină, care poate fi folosită de mai multe generaţii la rând. Dacă vremea se răceşte sau hrana devine din ce în ce mai puţină, intră în repaus timp de câteva zile. Este un răpitor omnivor, consumă râme, viermi, insecte din pământ, dar preferă şi fructele, cerealele, amfibienii (de ex. broaşte). Bursucul poate trăi singuratic sau în familie.
Urmele
Fiind vorba de un animal robust, greoi, în general, urmele bursucului se conturează bine. Parcă ar fi urme de urs, în miniatură. Se pot diferenţia bine cele 5 degete. Ghearele sunt lungi şi încovoiate.
Urma pârtie
Urmele nu se aşează rectilinear, modul de deplasare poate varia mult.
Alte urme
Vizuina bursucului: La fel ca şi vulpea, viezurele îşi sapă sau ocupă o vizuină. Acest sălaş poate avea mai multe nivele, cu mai multe intrări.
Latrina bursucului: Bursucul sapă nişte gropi, nu departe de vizuină, în care elimină excrementele, pline cu resturi de fructe, seminţe, cereale, părţi chitinoase ale insectelor.
Vulpe (Vulpes vulpes)
Este cel mai răspândit prădător din Europa. Se poate stabili oriunde, de la ţărmul mării până în munţi. Se obişnuieşte uşor cu prezenţa omului, intră şi în oraşe. Este un vânător precaut şi singuratic. Se hrăneşte mai ales cu mamifere de talie mică, păsări, fructe.
Urme
Vulpea lasă urme alungite, asemănătoare cu cele ale câinilor mici. Perniţa tălpilor poate fi observată doar în noroi sau în zăpadă. La fel ca şi câinele şi lupul, pe substrat moale îşi desface unghiile, motiv pentru care urmele devin mai late, mai rotunde.
Urma pârtie la vulpe
Urma pârtie este rectilinie. În timp ce îşi caută prada sau fructele coapte, urmele pot descrie cercuri mai mari sau mai mici.
Alte semne
Mirosul de vulpe: Urina şi glanda odorantă emană un miros caracteristic, puternic, care întotdeauna ne indică prezenţa vulpii.
Lăsături (excremente): Vulpea îşi marchează teritoriul cu excremente, pe care le aşează în locuri vizibile, mai înalte, cum ar fi un muşuroi de furnici, un bolovan sau ridicăturile solului. Excrementele lungi de 10-15cm, groase cât degetul arătător al unui om adult, conţin părul mamiferelor, penele păsărilor şi oasele animalelor consumate, precum şi seminţe de fructe.
Vizuina de vulpe: Îşi scobeşte vizuina în locuri mai liniştite, în pantă, în şanţ sau în perete de loess. Acesta poate avea mai multe orificii. Mirosul caracteristic de vulpe, precum urmele lăsate la intrarea vizuinii, ne indică dacă sălaşul este locuit ori nu este. Vizuinile părăsite pot fi folosite de bursuc, pisică sălbatică sau chiar de câinii hoinari. În vizuini mari, cu multe galerii, se poate întâmpla ca, în acelaşi timp să locuiască şi vulpea şi bursucul, fără să deranjeze unul pe celălalt.
În anul 2010 Asociația „Grupul Milvusˮ a început montarea primelor cuiburi artificiale pentru minuniță (Aegolius funereus) în M-ții Călimani. În cursul ultimilor ani am continuat această activitate amplasând alte zeci de cuiburi și în alte zone: M-ții Gurghiului, Depresiunea Giurgeului și M-ții Ciucului.
Scorburile artificiale sunt controlate cu regularitate în fiecare an pentru a afla rata de ocupare și succesul de cuibărit. 
