În România, dropia (Otis tarda) a ajuns în pragul dispariției. Dacă în anii 1950 încă mai trăiau aproximativ două mii de exemplare în țară, astăzi a supraviețuit doar o mică populație viabilă în zona municipiului Salonta, județul Bihor. Această populație este una transfrontalieră, adică păsările folosesc atât partea română, cât și cea maghiară – iar supraviețuirea lor se datorează în mare măsură populației din estul Ungariei, care numără peste o mie de exemplare, precum și succesului eforturilor de conservare din Ungaria.

În ultimii ani, pe baza observațiilor de iarnă, s-a creat impresia că numărul dropiilor ar fi în creștere în regiune, deoarece am văzut stoluri tot mai mari. Realitatea este însă mult mai puțin încurajatoare: aceste date se referă la păsările aflate în iernare, nu la cele cuibăritoare. Populația cuibăritoare, dimpotrivă, este în declin, deoarece din cauza mai multor factori negativi, precum schimbarea practicilor agricole, locurile de cuibărit se distrug și se restrâng.

Dropia este, în mod tradițional, o pasăre a pajiștilor naturale, însă o mare parte dintre acestea au fost arate de-a lungul timpului. Deși poate cuibări în culturi precum cerealele păioase sau lucerna, din cauza agriculturii intensive cuibăritul e adesea compromis. Utilizarea pesticidelor, cositul și recoltarea timpurie pot distruge ouăle și puii, iar practicile agricole obișnuite nu asigură suficientă hrană pe bază de insecte pentru pui, care consumă exclusiv astfel de resurse. Luate individual, marile sole agricole omogene devin practic improprii supraviețuirii speciei. La toate acestea se adaugă faptul că pajiștile din zona Salonta – dar și cele din România în general – sunt, în mare parte, supra-pășunate. Aceasta nu doar că provoacă deranj sporit, dar pe pajiștile scurte dropiile nu pot cuibări, iar resursele de insecte sunt oricum sărace.

O oportunitate ratată

De ani de zile, Grupul Milvus lucrează pentru ca practicile agricole favorabile dropiei să se răspândească și în România. În 2018, pe baza propunerilor noastre, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a lansat un program de sprijin agricol pentru protecția dropiei, menit să încurajeze fermierii să gestioneze terenurile agricole din habitatele dropiei într-un mod prietenos față de natură, sau chiar să transforme  în pajiște terenurile arabile de calitate inferioară. Deși sistemul ar fi fost adecvat din punct de vedere al conservării dropiei, nivelul sprijinului financiar a fost prea scăzut, motiv pentru care puțini fermieri s-au înscris. Câțiva ani mai târziu, programul a fost desființat – cu consecințe dramatice.

 Un exemplu grăitor este cel al unui fermier care a inclus aproximativ 90 de hectare de teren arabil în programul pentru dropia. Terenul, inițial bogat în plante ruderale, și lipsit de substanțe chimice, a fost repede populat de dropii: am observat chiar locuri de rotit și câteva cazuri de cuibărit, iar în mai mulți ani au apărut și „grădinițe”, adică mici grupuri de femele care își conduceau puii. Fermierul nu a aplicat tratamente chimice și nu a cosit în perioada de cuibărit, astfel încât terenul a devenit un adevărat refugiu pentru dropii.

Totuși, acest tip de sprijin a fost eliminat în 2022, astfel că anul acesta fermierul – constrâns economic – a arat din nou terenul și a semănat cereale de toamnă. Astfel, practic a dispărut acest habitat. Printr-o singură decizie, România a pierdut poate cel mai valoros loc de cuibărire al dropiei.

Care este concluzia?

Acest caz arată clar că programele de acest tip, cu destinație ecologică, funcționează doar atât timp cât există sprijin și stimulente constante. Agricultura prietenoasă cu dropia nu ar ajuta doar la salvarea speciei, ci și la menținerea diversității ecologice a peisajului – însă nu se poate aștepta ca fermierii să facă toate acestea fără un cadru economic stimulativ.

Dacă România nu inversează procesul de degradare a ultimelor habitate de cuibărit ale dropiei – de exemplu prin reintroducerea unui sistem de sprijin agricol pentru protecția speciei, bine conceput și funcțional, după modelul dovedit deja de succes în Ungaria sau Austria – dropia ar putea dispărea curând din țară ca specie cuibăritoare.