Activitatea noastră de inelare din 2018

Post published:aprilie 7, 2019
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

Inelatorii noștrii au marcat în 2018 în total 19285 exemplare de păsări a 146 specii. Majoritatea păsărilor (93%) au fost inelate în tabăra noastră, repornită după o absență de 17 ani și organizată din nou în fiecare an din 2014 pe Grindul Chituc, iar restul de 7% provin dindiferitele programe de protecție a speciilor, activități de educație ecologică și inelărilecentrului nostru de reabilitare. Acest an a fost un an record în ceea ce privește numărul depăsări inelate de Grupul Milvus!

	Numele științific	Numele românesc	Alte activități de inelare	Tabăra de inelare de pe Grindul Chituc	Total
	Total		1396	17889	19285
1	Acrocephalus schoenobaenus	Lăcar mic	4	3476	3480
2	Acrocephalus agricola	Lăcar cafeniu	1	2483	2484
3	Acrocephalus scirpaceus	Lăcar de stuf	5	2399	2404
4	Ficedula parva	Muscar mic		1050	1050
5	Emberiza schoeniculus	Presură de stuf		924	924
6	Phylloscopus collybita	Pitulice mică	18	904	922
7	Acrocephalus arundinaceus	Lăcar mare		821	821
8	Phylloscopus trochilus	Pitulice fluierătoare		782	782
9	Locustella luscinoides	Grelușel de stuf		714	714
10	Erithacus rubecula	Măcăleandru	20	533	553
11	Lanius collurio	Sfrâncioc roșiatic	5	533	538
12	Coracias garrulus	Dumbrăveancă	375		375
13	Riparia riparia	Lăstun de mal		331	331
14	Sylvia curruca	Silvie mică	3	318	321
15	Ciconia ciconia	Barză albă	294		294
16	Panurus biarmicus	Pițigoi de stuf		226	226
17	Motacilla flava	Codobatură galbenă		224	224
18	Sylvia atricapilla	Silvie cu cap negru	10	192	202
19	Troglodytes troglodytes	Ochiuboului		197	197
20	Acrocephalus palustris	Lăcar de mlaștină	15	180	195
21	Turdus philomelos	Sturz cântător	13	174	187
22	Alcedo atthis	Pescăraș albastru	3	129	132
23	Phoenicurus phoenicurus	Codroș de casă		113	113
24	Sylvia borin	Silvie de zăvoi	20	80	100
25	Turdus merula	Mierlă	7	90	97
26	Luscinia luscinia	Privighetoare de zăvoi		88	88
27	Phoenicurus ochruros	Codroș de munte	9	79	88
28	Parus major	Pițigoi mare	85	1	86
29	Iduna pallida	Frunzăriță cenușie		82	82
30	Falco tinnunculus	Vânturel roșu	75	0	75
31	Musicapa striata	Muscar sur	1	73	74
32	Hirundo rustica	Rândunică	27	42	69
33	Acrocephalus melanopogon	Privighetoare de baltă		69	69
34	Fringilla coelebs	Cinteză	11	55	66
35	Sylvia communis	Silvie de câmp	10	53	63
36	Sturnus vulgaris	Graur	10	38	48
37	Falco cherrug	Șoim dunărean	46		46
38	Sylvia nisoria	Silvie porumbacă		37	37
39	Cyanistes caeruleus	Pițigoi albastru	23	12	35
40	Saxicola rubetra	Mărăcinar mare		32	32
41	Athene noctua	Cucuvea	30		30
42	Motacilla alba	Codobatură albă	7	20	27
43	Carduelis carduelis	Sticlete	27		27
44	Ixobrychus minutus	Stârc pitic	1	23	24
45	Regulus regulus	Aușel cu cap galben		23	23
46	Passer montanus	Varbie de câmp	21		21
47	Hippolais icterina	Frunzăriță galbenă	1	18	19
48	Chloris chloris	Florinte	4	15	19
49	Asio otus	Ciuf de pădure	4	14	18
50	Jynx torquilla	Capântortură	2	15	17
51	Falco vespertinus	Vânturel de seară	14	2	16
52	Phylloscopus sibilatrix	Pitulice sfârâitoare	1	15	16
53	Spinus spinus	Scatiu	4	12	16
54	Anthus trivialis	Fâsă de pădure	13	2	15
55	Sterna hirundo	Chiră de baltă	11	1	12
56	Luscinia svecica	Gușă vânătă		12	12
57	Ficedula albicollis	Muscar gulerat	4	8	12
58	Fringilla montifringilla	Cinteză de iarnă	1	11	12
59	Sturnus roseus	Lăcustar	12		12
60	Cuculus canorus	Cuc	7	4	11
61	Lanius minor	Sfrâncioc cu frunte neagră	1	10	11
62	Luscinia megarhynchos	Privighetoare roșcată	10		10
63	Oriolus oriolus	Grangur		10	10
64	Porzana parva	Cresteț cenușiu		9	9
65	Otus scops	Ciuș	8	1	9
66	Turdus pilaris	Cocoșar	9		9
67	Parus palustris	Pițigoi sur	9		9
68	Nycticorax nycticorax	Stârc de noapte		8	8
69	Charadrius dubius	Prundăraș gulerat mic		8	8
70	Upupa epops	Pupăză	4	4	8
71	Coccothraustes coccothraustes	Botgros	2	6	8
72	Vanellus vanellus	Nagâț	8		8
73	Larus michaellis	Pescăruș cu picioare galbene	6		6
74	Dendrocopos major	Ciocănitoare pestriță mare	6		6
75	Locustella fluviatilis	Grelușel de zăvoi		6	6
76	Ficedula hypoleuca	Muscar negru		6	6
77	Emberiza citrinella	Presură galbenă	5	1	6
78	Calidris falcinellus	Prundăraș de nămol		5	5
79	Gallinago gallinago	Becațină comună		5	5
80	Prunella modularis	Brumăriță de pădure	2	3	5
81	Regulus ignicapillus	Aușel sprâncenat		5	5
82	Passer domesticus	Vrabie de casă	3	2	5
83	Buteo buteo	Șorecar comun	5		5
84	Ardea purpurea	Stârc roșu		4	4
85	Calidris ferruginea	Fugaci roșcat		4	4
86	Saxicola rubicola	Mărăcinar negru		4	4
87	Garrulus glandarius	Gaiță	4		4
88	Passer hispaniolensis	Vrabie negricioasă	4		4
89	Carpodacus erythrinus	Mugurar roșu	2	2	4
90	Dendrocopos syriacus	Ciocănitoare de grădini	4		4
91	Oenanthe pleschanka	Pietrar negru	4		4
92	Sitta europaea	Țiclean	4		4
93	Accipiter nisus	Uliu păsărar		3	3
94	Glareola pratincola	Ciovlică ruginie		3	3
95	Merops apiaster	Prigorie	3		3
96	Oenanthe oenanthe	Pietrar sur	1	2	3
97	Turdus iliacus	Sturzul viilor		3	3
98	Turdus viscivorus	Sturz de vâsc		3	3
99	Turdus torquatus	Mierlă gulerată	3		3
100	Phylloscopus inornatus	Pitulice cu sprânceană galbenă		3	3
101	Remiz pendulinus	Boicuș		3	3
102	Certhia familiaris	Cojoaică de pădure	2	1	3
103	Aegithalos caudatus	Pițigoi codat	3		3
104	Carduelis cannabina	Cânepar	3		3
105	Dryochopus martius	Ciocănitoare neagră	3		3
106	Picus viridis	Ghionoaie verde	3		3
107	Tringa erythropus	Fluierar negru		2	2
108	Caprimulgus europaeus	Caprimulg		2	2
109	Delichon urbicum	Lăstun de casă	2		2
110	Periparus ater	Pițigoi de brădet	2		2
111	Emberiza hortulana	Presură de grădină	2		2
112	Aquila heliaca	Acvilă de câmp	2		2
113	Aquila pomarina	Acvilă țipătoare mică	2		2
114	Dendrocopos minor	Ciocănitoare pestriță mică	2		2
115	Strix uralensis	Huhurez mare	2		2
116	Podiceps nigricollis	Corcodel cu gât negru		1	1
117	Pelecanus onocrotalus	Pelican comun		1	1
118	Phalacrocorax carbo	Cormoran mare		1	1
119	Botaurus stellaris	Buhai de baltă		1	1
120	Falco subbuteo	Șoimul rândunelelor	1		1
121	Rallus aquaticus	Cârstel de baltă		1	1
122	Tringa glareola	Fluierar de mlaștină		1	1
123	Tringa ochropus	Fluierar de zăvoi		1	1
124	Actitis hypoleucos	Fluierar de munte		1	1
125	Tringa nebularia	Fluierar cu picioare verzi		1	1
126	Tinga stagnatilis	Fluierar de lac		1	1
127	Lymnocriptes minimus	Becațină mică		1	1
128	Chroicocephalus ridibundus	Pescăruș râzător		1	1
129	Streptopelia turtur	Turturică		1	1
130	Anthus campestris	Fâsă de câmp		1	1
131	Motacilla citreola	Codobatură cu cap galben		1	1
132	Tarsiger cyanurus	Măcăleandru albastru		1	1
133	Locustella naevia	Grelușel pătat		1	1
134	Phylloscopus orientalis	Pitulice de munte orientală		1	1
135	Phylloscopus nitidus	Pitulice de ienupăr		1	1
136	Phylloscopus humei	Pitulice de Himalaya		1	1
137	Pica pica	Coțofată		1	1
138	Loxia curvirostra	Forfecuță		1	1
139	Emberiza melanocephala	Presură cu cap negru		1	1
140	Emberiza calandra	Presură sură		1	1
141	Anas plathyrhynchos	Rață mare	1		1
142	Pernis apivorus	Viespar	1		1
143	Serinus serinus	Cănăraș	1		1
144	Streptopelia decaocto	Guguștiuc	1		1
145	Strix aluco	Huhurez mic	1		1
146	Cygnus olor	Lebădă de vară	1		1

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!