Coloniile de ciori din localități pot provoca zgomot și disconfort locatarilor. Cu toate acestea soluția nu este eradicarea lor, ci găsirea unor soluții, care să fie benefice atât pentru animale, cât și pentru oameni.

Mituri legate de ciori:

Ciorile sunt prezente pe toată perioada anului în zonele locuite și numărul lor este în continuă creștere. (FALS)
Ciorile nu sunt în oraș în tot timpul anului. În principiu, există două perioade în care acestea cauzează deranj:

1.  în perioada de cuibărire (februarie-iunie), când sunt în permanență la cuib și zgomotul produs de ele constituie un deranj pentru locuitorii din zonă;
2. din octombrie până în februarie, când vin la colonie doar noaptea, dar sunt mult mai numeroase decât în perioada de cuibărit, deoarece li se alătură păsările din nord care iernează în zona noastră.

Înmulțirea ciorilor din oraș a dus la scăderea populațiilor de păsări cântătoare. (FALS)

Cioara de semănătură în general nu amenință păsările cântătoare care cuibăresc în mediul urban, spre deosebire de cioara grivă, care este un prădător cunoscut al cuiburilor de paseriforme. De asemenea, ciorile de semănătură se deplasează în afara orașului pentru a se hrăni, în special pe terenurile agricole din apropiere.

Iată câteva soluții, care pot fi implementate de autoritățile locale:

• Desemnarea ”zonelor de toleranță”: aceste zone trebuie să fie localizate la marginea localităților, unde există arbori potriviți pentru cuibărire (arbori mari, înalți, de vârste diferite). 
• Atragerea coloniilor spre aceste zone: există mai multe modalități de a atrage păsările în aceste zone: amplasarea de scorburi artificiale pentru stăncuțe, respectiv cuiburi artificiale pentru ciori, plasarea unor machete de păsări, atragerea lor cu ajutorul sunetelor, hrănirea lor (iarna) și amplasarea crengilor de dimensiuni potrivite pentru construirea cuibului (din februarie) în imediata apropiere a ”zonelor de toleranță”.
• Pentru a determina păsările să părăsească zonele locuite, arborii folosiți de către acestea pot fi  toaletați. Această activitate poate fi executată NUMAI în afara perioadei de cuibărire (potrivit art.5 din Legea 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților). Cu toate acestea, experiența ne arată că ciorile găsesc o modalitate de a construi cuiburi chiar și pe copaci mutilați. O alternativă ar putea fi îndepărtarea cuiburilor (strict doar în afara perioadei de cuibărit!!!).
• Organizarea campaniilor de sensibilizare și conștientizare privind conviețuirea oamenilor cu aceste specii. Putem lua exemplul orașului Paris, unde autoritățile locale au cooptat un cercetător renumit în efectuarea unui studiu și recent a și publicat o carte cu titlul ”Trăiască ciorile: o pledoarie pentru o coabitare responsabilă”.

Soluție ineficientă:
Desființarea coloniilor, fără desemnarea ”zonelor de toleranță” va duce la dispersarea păsărilor și formarea de noi colonii, mai mici, tot în apropiere, care va produce disconfort pentru mai mulți locuitori din zonă. Această practică a fost aplicată și în Târgu Mureș, unde colonia de pe așa-numita ”Insula Partidului” a fost alungată. Prin urmare, ciorile s-au mutat spre centrul orașului, ceea ce a dus la o creștere semnificativă de ciori în anumite cartiere ale orașului. Propunerea noastră este ca autoritatea locală, cu sprijinul unui ONG de specialitate sau specialist să elaboreze un plan de relocare.

Nu putem garanta eficacitatea metodei descrise mai sus. Apariția ciorilor de semănătură în oraș este un eveniment relativ recent și nu am găsit în literatura de specialitate nicio metodă fiabilă pentru excluderea lor.  Dar, în opinia noastră, nici nu este nevoie.