Te așteptăm în echipa noastră!

Post published:ianuarie 22, 2020
Post category:Știri
Post comments:0 Comentarii

[text style=”background_green”] Îți place să scrii și să comunici asertiv și la obiect? Dacă da, te vrem în echipă! Grupul Milvus caută un specialist de relații publice care să fie pasionat de natură, dedicat meseriei și deschis la învățare. Ai toate aceste calități? Ți-am spus deja, ești al nostru! Ce ai de făcut? Citește atent fișa postului de mai jos și trimite-ne un email cu cv-ul tău și o scrisoare de intenție (în limba româna sau maghiară – alegerea ta!) la office@milvus.ro până la data de 5 februarie 2020. Persoanele selectate pentru interviu vor fi anunțate personal![/text]

Denumirea postului: Specialist relații publice Nivelul carierei Entry (0-2 ani), Middle (2-5 ani) Limbi vorbite engleză – avansat maghiară – avansat română – avansat Cerințe:

absolvent de studii superioare
cunoștințe de social media
cunoștințe de copywrinting ar fi un avantaj
producție media – cunoștințe de editare audio și video, cel puțin la nivel începător
cunoștințe de grafică – ar fi un plus
experiență de 1 – 2 ani în jurnalism, PR sau echipe de comunicare din orice domeniu
cunoașterea limbilor: română și engleză, maghiară la nivel avansat

Abilități:

creativitate, spirit întreprinzător
pasionat de meserie
abilități aprofundate de scriere
dispus să învețe mereu lucruri noi
disponibilitate la deplasări la nivel național și internațional pentru întâlniri și conferințe
abilitate de lucru în echipă

Obiectivele postului:

dezvoltarea și gestionarea strategiilor de comunicare în probleme de schimbări climatice
copywriting articole, comunicate etc.
comunicarea materialelor științifice despre schimbările climatice
evaluare/ follow-up campanii
suport în derularea altor activități de comunicare ale asociației
realizarea contentului pentru social media și site
menținerea legăturii cu agenția de marketing online
traducerea materialelor de comunicare din engleza în limba română
contactarea factorilor interesați
participare la evenimente publice, ședințe de lucru internaționale

Oferim:

un pachet salarial atractiv
seriozitate și stabilitate
posibilități de dezvoltare personală
mediu de lucru flexibil
traininguri de specialitate
posibilitate de dezvoltare a unei cariere consistente în comunicare.

Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus derulează programe de educație ecologică și de salvarea speciilor periclitate, respectă legislația în vigoare și încearcă să influențeze legile privitoare la natură. Suntem o organizație competentă în protecția naturii – vorbim, dar și acționăm în acest sens, astfel încât procesul de luare a deciziilor să aibă la bază experiența noastră de pe teren. Ne dedicăm toată activitatea pentru a conserva patrimoniul natural. Fiecare membru nou din familia Milvus este primit cu respect, tratat cu căldură și îndrumat pas cu pas prin perioada de integrare. Dacă îți dorești să faci parte din echipa noastră, așteptăm cu interes CV-ul tău, în limba româna sau maghiară, la alegerea ta!

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!