Până la sfârșitul anului 2022, două acorduri istorice au fost semnate de țările lumii, oferind speranța unei soluții la criza biodiversității și a climei.

În cadrul conferinței decenale de la Montreal despre biodiversitate (COP15), țările membre au adoptat un obiectiv numit 30 × 30, ceea ce înseamnă că 30% din suprafețele terestre și maritime vor fi declarate rezervații naturale până în 2030.

Acest lucru este important și prin faptul că protejarea biodiversității și a ecosistemelor este esențială pentru a rezolva criza climatică și pentru a păstra planeta într-o stare locuibilă. Mai mult decât 50% din PIB-ul mondial depinde de natură și de resursele sale.

La conferința din Egipt despre climă (COP27), s-a convenit că țările bogate, care sunt în primul rând responsabile pentru criza climatică, vor compensa țările în curs de dezvoltare, care suferă cele mai mari pagube din cauza crizei climatice.

Aceste angajamente pot oferi speranță, dar liderii mondiali încă nu au reușit să pună în aplicare nici măcar acordurile deja încheiate. Aproape niciunul dintre angajamentele asumate la ultima conferință desfășurată în Japonia în 2010 pe tema biodiversității nu au fost îndeplinite și, în ciuda Acordului istoric de la Paris privind schimbările climatice și a acordurilor ulterioare, emisiile de carbon de pe planetă au atins un nivel record în 2022.

Uniunea Europeană se străduiește să fie lider în protejarea climei și a biodiversității. În 2022 au fost propuse numeroase planuri și modalități de punere în aplicare a acestora: a fost elaborat un document intitulat Orientare privind ajutoarele de stat pentru climă, protecția mediului și energie (OACME); Comisia a propus introducerea obligatorie pentru întreprinderi a unor măsuri de examinare a durabilității și a unor planuri privind schimbările climatice; s-a străduit să aloce resurse financiare pentru partea din bugetul UE dedicată schimbărilor climatice în vederea punerii în aplicare a angajamentelor noi și anterioare; în luna mai, a avut loc un summit european pe tema climei, iar în iulie a fost adoptată Legea UE împotriva defrișărilor globale, care obligă pentru prima dată în lume întreprinderile să dovedească faptul că produsele pe care le vând nu au contribuit la defrișări, în special în zonele tropicale.

În ciuda eforturilor depuse de Comisie, în iunie s-a ajuns la un acord doar asupra unei părți foarte mici din ambițiosul pachet legislativ privind clima, și a fost adoptată doar o versiune foarte scurtată a legislației Fit for 55. Din păcate, chiar și fără criza energetică provocată de război, lobby-ul industrial a exercitat prea multă presiune asupra guvernelor țărilor membre. Acest lucru se reflectă și în completările adoptate în decembrie. Bucuria în necaz este că taxa climatică și introducerea în 2035 a interzicerii vânzării de vehicule noi pe bază de combustibili fosili au fost păstrate în versiunile convenite. Deși profesioniștii din acest domeniu sunt de părere că nici măcar angajamentele UE nu sunt suficiente pentru a atinge obiectivele Acordului de la Paris, Europa este considerată în continuare fruntașă în abordarea acestei probleme globale.

În comparație cu restul lumii, UE a venit la summitul privind clima (COP27) și la summitul privind biodiversitatea (COP15) din ultimele două luni ale anului cu planuri ambițioase, aprobate de țările membre, și cu o poziție unitară.

Avem impresia că abordarea liderilor mondiali se îndreaptă într-o direcție foarte bună, cel puțin la nivel de angajamente și declarații. Totuși, atunci când s-ar trece la punerea lor în practică, această abordare pro-natură și pro-climă dispare sub presiunea diferitelor grupuri de interese opuse.

În 2022 emisiile globale de carbon nu s-au micșorat, rata de pierdere a biodiversității și a habitatelor nu a scăzut, iar consecințele schimbărilor climatice au devenit tangibile în întreaga lume:

• După 2019, emisiile de dioxid de carbon au atins din nou un record anual. Niciodată până acum nu a fost eliberat în atmosferă atât de mult CO2 ca anul trecut. Așadar, din păcate, nu putem spune că angajamentele pe care lumea le-a luat în ultimele decenii ar fi fost puse în practică cu succes.
• Nici pierderea biodiversității nu s-a oprit, doar populațiile de vertebrate scăzând cu 69% față de 1970, potrivit raportului Planeta Vie 2022 al WWF.
  Defrișările contribuie în mare măsură la pierderea biodiversității, 10 milioane de hectare de pădure dispărând de pe Pământ în fiecare an, echivalentul a jumătate din suprafața României.

• Lumea nu a dus lipsă nici de fenomene meteorologice extreme cauzate de schimbările climatice:
  – Valul de căldură din timpul verii a stabilit noi recorduri nu doar în Europa, ci și în alte părți ale lumii.
  – În același timp, în Pakistan s-au înregistrate de cinci ori mai multe precipitații decât media multianuală, provocând inundații extreme care au dus la moartea a 1400 de persoane și la inundarea a 1 milion de locuințe.
  – Au continuat și în acest an sinuciderile fermierilor cultivatori de bumbac din India, ai căror vieți au devenit fără nici o perspectivă în urma pierderilor de venit cauzate de secetă. În ultimele decenii, zeci de mii de fermieri au recurs la astfel de măsuri drastice ca urmare a crizei climatice.
  – În timp ce în decembrie nu a apărut niciun semn că ar fi iarnă în Europa, frigul extrem sub -50 de grade, recordurile negative de temperatură și furtunile au paralizat America de Nord.
• Recordurile deja obișnuite ale incendiilor de pădure nu au încetat nici în acest an. A ars Europa și a ars și America. 
• Iar zonele arctice se topesc în continuu. „Ghețarul Apocalipsei” nu face nici el excepție. Numele său nu este o coincidență: dacă se prăbușește, ridică nivelul mării cu zeci de centimetri. Și în Europa, mai mulți ghețari s-au prăbușit. Probabil cea mai mare atenție a fost acordată Marmoladei din Italia, care cauzase decese și, nu în ultimul rând, a dus la încetarea practicării schiului de iarnă în această regiune. Zona Polului Nord se încălzește de patru ori mai repede decât alte părți ale Pământului, ceea ce afectează nu numai ghețarii, ci și permafrostul, a cărui topire ar putea declanșa procese neprevăzute.

• Nu numai schimbările climatice nu am reușit să le normalizăm, dar și risipa de alimente este în continuare uriașă în Europa, care este lider în lupta împotriva schimbărilor climatice: UE produce anual 153 de milioane de tone de deșeuri alimentare – mai mult decât cantitatea pe care o importă. Numai prin eliminarea risipei alimentare am putea reduce emisiile cu 6%.

Nici România nu a scăpat să îi fie afectată viața cotidiană:

• Canicula nu ne-a cruțat nici pe noi, cu o maximă record de 44,5 °C în luna iulie.
• Și în țara noastră au devenit prada focului cantități record de pădure.
• Lipsa precipitațiilor a accelerat deșertificarea regiunilor sudice și estice ale țării. Numai în județul Dolj, aceasta a ajuns la 100 000 de hectare, ceea ce i-a adus titlul de „Sahara României”.
• Sute de nave au fost nevoite să aștepte din cauza nivelului scăzut al apei pe Dunăre. În 20 de locuri, nivelul apei a fost mai mic de 1,3 metri, iar la Ruse a fost de doar 52 cm.
• Anul 2022 ar putea fi numit chiar anul agriculturii devastate de schimbările climatice. Un total de 555 000 de hectare din 37 de județe din țară au fost afectate de secetă. Din cauza lipsei de apă, nu a existat irigare nici măcar acolo unde exista un astfel de sistem.
• În ultimul deceniu, România suferă în fiecare an pierderi de 365 de milioane de euro din cauza schimbărilor climatice.

Cu toate că resimțim deja și noi consecințele crizei climatice, cea pe care o provocăm noi provoacă daune mult mai mari în țările în curs de dezvoltare. În 2022, s-a ivit deseori ideea că lumea dezvoltată ar trebui să le compenseze.

• În țările în curs de dezvoltare, criza climatică a provocat o creștere a numărului de persoane care suferă de foamete. Cercetările efectuate în cele zece țări care au fost cel mai grav afectate de criza climatică au arătat că intensificarea fenomenelor meteorologice extreme (secetă, inundații, furtuni) a dublat numărul persoanelor care suferă de foame. În 2022, 48 de milioane de persoane au suferit de foamete acută numai în cele zece țări studiate.
• Creșterea numărului de persoane care suferă de foame în țările în curs de dezvoltare este doar vârful icebergului, deoarece economiile acestora sunt, de asemenea, mult mai afectate de schimbările climatice decât cele ale țărilor care sunt principalii generatori ai schimbărilor climatice. UE și SUA sunt responsabile pentru aproape jumătate din emisiile de carbon între 1751 și 2017. Potrivit agenției de rating S&P Global, de exemplu, țările sărace și cu venituri mai mici se confruntă cu o pierdere de PIB de 3,6 ori mai mare decât țările mai bogate. De exemplu, PIB-ul Asiei de Sud poate fi afectat de schimbările climatice în proporție de 18%, ceea ce înseamnă de zece ori mai mult decât cel al Europei, care este cel mai puțin afectată.

Deși în România vocea scepticilor în privința climei pare a fi deseori mai puternică, sondajele publicate în 2022 (de ex. acesta, acesta, acesta), precum și sondajul realizat de proiectul „Game On” în care Grupul Milvus este partener, arată că 75-88% dintre români nu numai consideră că schimbările climatice reprezintă o problemă reală, dar simt și efectele acestora în viața de zi cu zi. Totodată, aceștia consideră că schimbările climatice au și un impact economic semnificativ. Comparativ cu anul 2021, procentul persoanelor care consideră că adoptarea unui comportament ecologic este o prioritate a crescut cu 15%, ajungând la 79% în România, ceea ce este foarte încurajator. Cu toate acestea, este foarte îngrijorător faptul că doar 64% dintre români consideră că activitățile umane sunt responsabile pentru ritmul actual foarte rapid al schimbărilor climatice.

Rezultatele diferitelor sondaje din 2022 se reflectă și în căutările Google din România. Termenul schimbări climatice se află în Top 10, alături de termeni precum Ucraina și Regina Elisabeta.

Dacă atât de mulți oameni sunt deja conștienți de criza climatică și a biodiversității, și doresc să și facă ceva pentru soluționarea lor, oare politicienii noștri sunt conștienți de așteptările oamenilor pe care îi reprezintă, și oare încearcă să ia măsuri care să aibă un impact real?

• În 2022, în România s-a înregistrat o nouă profesie: expert în dezvoltare durabilă. Intențiile sunt bune, să sperăm că experți bine pregătiți vor fi în timp util la locul potrivit pentru a-și desfășura activitatea. Termenul de expert în durabilitate ar fi mai actual, deoarece încet-încet devine clar pentru toată lumea faptul că dezvoltarea durabilă nu este posibilă, în mod durabil se poate doar ocroti ceea ce avem.
• Multe dintre autoritățile locale încearcă, de asemenea, să se pregătească într-un fel sau altul pentru expunerea la schimbările climatice. 70 de autorități locale din România au aderat la Convenția primarilor privind clima și energia a Comisiei Europene, iar o treime dintre acestea au implementat și acțiuni la diferite niveluri.
• Din fericire, decidenții și experții deja și în România se străduiesc să facă schimb de idei, printre altele, la evenimentul Climate-ADAPT din iunie sau la Summitul privind clima de la București din octombrie.

Așa că nici la nivel intern nu stăm rău cu strategiile și brainstorming-ul. Cu toate acestea, legile adoptate și implementarea acestora nu reflectă întotdeauna această abordare:

• Experții străini și interni au analizat legislația României privind schimbările climatice pe care o consideră haotică și lipsită de viziune.
  Există o lipsă de politici publice bazate pe dovezi și o capacitate slabă la nivel central și local de a le pune în aplicare.
  Soluțiile bazate pe natură pentru protecția climei nu sunt exploatate, deși resursele naturale ale țării ar permite acest lucru.
  Nu s-a elaborat un sistem echitabil și transparent pentru tranziția la neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon, și nu se realizează o gestionare ordonată a tranziției, chiar dacă publicul așteaptă cu nerăbdare tranziția verde.
• 65% dintre români cred că tranziția verde le va îmbunătăți calitatea vieții, ceea ce este cu patru procente mai mult decât media europeană.
• Un exemplu tipic de soluție de fațadă a fost încercarea Ministerului Agriculturii de a prezenta Comisiei Planul Național Strategic (PNS) într-o formă care a bulversat nu numai organizațiile de protecție a mediului și a naturii, ci și pe cele ale agricultorilor și apicultorilor. Organizațiile agricultorilor și de protecție a naturii au criticat, de asemenea, încercarea țării de a pune în aplicare un sistem de sprijin agricol care nu ține cont nici de micii fermieri, nici de valorile naturii. Comisia, de asemenea, le-a trimis înapoi planul bine înroșit pentru rectificări.
• Legea vânătorii recent adoptată este un alt exemplu tipic de abordare a problemelor de protecție a mediului. În trecut, Ministerul Mediului a pierdut mai multe procese în instanță pentru că nu a putut furniza dovezi științifice care să justifice autorizarea împușcării păsărilor migratoare în număr atât de mare. Soluția nu a fost să se dispună investigații științifice, ci au modificat legea vânătorii. În noua formă, au fost eliminate cotele anuale de vânătoare și au fost introduse cotele zilnice. Acest lucru a făcut imposibil de controlat numărul de păsări împușcate într-un an.

Printre altele, implementările din România sus-menționate arată că România nu stă prea bine în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de protecție a biodiversității și a climei. Indexul performanțelor legate de atenuarea schimbărilor climatice arată același lucru, constatându-se o înrăutățire continuă a performanțelor țării în ultimii ani. În 2022, în clasamentul celor 59 de țări am coborât șapte locuri, și astfel ne aflăm doar pe locul 43, față de locul 24 pe care l-am ocupat în 2019.

Putem afirma, că în ansamblu concepția mondială s-a schimbat în direcție foarte bună în ultimul an. Printre altele, au fost asumate și niște angajamente care au fost respinse de ani de zile, cum ar fi compensarea Sudului global pentru efectele schimbărilor climatice sau creșterea numărului de rezervații naturale în lume. Cu toate acestea, Morgan Stanley Capital International (MSCI), una dintre cele mai importante firme de cercetare de piață la nivel mondial care oferă servicii și cercetări de sprijinire a deciziilor, în analiza sa privind evoluția tendințelor de protecție a mediului, sociale și guvernamentale previzibile pentru anul 2023, nu ne încurajează cu un progres important în ceea ce privește punerea în practică a unei tranziții verzi echitabile.
Totuși, să sperăm că secretarul general al ONU, António Guterres, a avut dreptate atunci când a declarat după COP15, că „În sfârșit, am început să încheiem un pact de pace cu natura„, și să sperăm că liderii lumii care au semnat acest acord istoric, îi vor anunța pe cei din prima linie că pot depune armele.

Noi trebuie să ne schimbăm, nu clima…