Numele medicului veterinar Levente Borka-Vitális este strâns legat de deschiderea Centrului de reabilitare a animalelor sălbatice. De atunci, el a oferit îngrijiri medicale pentru mii de animale rănite și, datorită expertizei sale, mulți dintre „pacienții” noștri și-au recăpătat libertatea. Puțini veterinari din România sunt specializați în tratamentul animalelor sălbatice, iar Levi este unul dintre cei care profită de orice oportunitate de a-și îmbunătăți cunoștințele. Asta s-a întâmplat și recent, când a călătorit în Africa pentru a afla mai multe despre anestezierea și sedarea animalelor sălbatice, în cadrul unui curs intensiv organizat de Universitatea din Zimbabwe. Levi ne-a povestit despre experiența la acest curs. 

Nu este prima dată când vizitezi continentul african. Ce te-a făcut să alegeți acest curs de perfecționare?

Întotdeauna m-a atras Africa. Aș putea spune că Africa m-a „infectat”. Speciile africane sunt pentru mine exotice și dintotdeauna mi-am dorit să lucrez cu aceste animale. Nu am preferințe de specii,  pentru  oricine care este interest de viața sălbatică, Africa este un obiectiv care trebuie vizitat.

Cum ai aprecia cursul la care ai participat? Cum vei putea pune în practică tot ceea ce ai văzut și experimentat acolo?

Aceste specii au o biologie diferită de cea a faunei noastre sălbatice. Cu toate acestea, informațiile colectate în timpul studiului patologiei lor și a procedurilor diferite de anesteziere pe care le folosesc ei sunt extrem de utile. Oricât de diferite ar fi aceste specii, noi folosim aceeași substanțe, doar doze diferite și protocoale diferite, dar acestea pot fi adaptate la fauna noastră. Pentru mine, a fost, de asemenea, un mare câștig  întrucât sunt veterinar și la o grădină zoologică și voi putea folosi cunoștințele pe care le-am dobândit în Africa.

La instruire au participat și profesioniști din alte țări. Comparativ cu România, care sunt asemănările și diferențele în ceea ce privește îngrijirea animalelor sălbatice în aceste țări sau chiar în Africa?

Având în vedere că vorbim despre un continent complet diferit și specii diferite, politici și proceduri diferite, este dificil de comparat, dar problemele sunt mai mult sau mai puțin aceleași. Trebuie să mă gândesc la ceea ce am experimentat pentru a pune în practică informații utile.

Ai avut parte de multe experiențe pe parcursul călătoriei tale. A existat vreun moment care simți că ți-a lăsat o impresie profundă?

Dintotdeauna am fost interesat de conflictul dintre animalele sălbatice și oameni și a fost foarte interesant să văd ce soluții au găsit alte țări pentru rezolvarea acestei probleme. Unul dintre problemele cele mai mari existente în Africa este braconajul. Am avut ocazia să tai cornul unui rinocer. Aceasta, în Zimbabwe, este o soluție clasică la braconaj. Pentru mine a fost o experiență extraordinară, deoarece este posibil, ca astfel am reușit să salvez viața animalului. După cum știți, aceasta este o măsură de prevenire a braconajului, deoarece, prin îndepărtarea cornului, animalul își pierde valoarea pentru braconierul de rinoceri și, astfel, se previne traficarea acestuia pe piața neagră.

Putem spune atunci că a fost o formare atât utilă, cât și memorabilă?

Din punct de vedere profesional, a fost o experiență unică. Am avut parte și de alte cursuri la fel de utile și sunt sigur că aceasta nu va fi ultima ocazie de acest gen de care cu siguranță voi profita