Adunarea vântureilor de seară în mai multe locuri de înnoptare face parte din peisajul de toamnă al pustei.  Grupul Milvus se implică de 13 ani în numărătorile sincronice care urmăresc acest fenomen, iar recensământul a continuat și în 2019. Aceste monitorizări s-au extins aproape în întregul Bazin Carpatic și, în medie, se efectuează numărători în mod concomitent între 40-50 de locații din: Serbia, Slovacia, România și Ungaria. Întocmai ca și în alți ani, monitorizarea sincronică, după cum ne-am obișnuit să o numim, s-a realizat săptămânal, în fiecare miercuri seară, respectiv, în zorii zilei de joi, pentru a evita astfel numărarea de două ori a exemplarelor care își schimbă periodic locul de înnoptare.

Sezonul din acest an a fost unul obișnuit în ceea ce privește numărul de vânturei, întrucât am numărat aproape 6.700 de exemplare în a doua parte a lunii septembrie (când, de regulă, numărul lor se află la apogeu), la fel ca anul trecut sau în 2016. Am întrecut astfel numărul maxim de 5.000 din 2017 și, cu toate acestea, eram departe de 11.600, numărul maxim înregistrat în 2014, când, cel mai probabil venind dinspre est, o invazie în masă a sporit populația panonică.

Ca și în anii trecuți, am monitorizat șase locuri de aglomerare, situate aproape de frontiera de vest a României. Dintre acestea, trei se află în Crișana și alte trei în Banat.

În total, am numărat 11.760 de vânturei de seară în cele șapte zile de monitorizare în vestul României. Comparativ cu anii anteriori – 10.954 în 2018, 11.878 în 2017, 10.808 în 2016, 2019 poate fi catalogat ca fiind un an obișnuit. Am înregistrat 5.092 exemplare în Crișana și 6.668 în Banat, reprezentând în procentaje: 43%, respectiv 57%. Procentajul ultimilor ani era de: 48-52% în 2018, 55-45% in 2017, 54-46% în 2016. Aparenta strămutare din Crișana în Banat deocamdată nu poate fi dovedită, deoarece capacitatea noastră de implicare diferă de la an la an – nu reușim să acoperim toate locațiile în fiecare săptămână.
Numărul maxim (3.689) din Ungaria a fost înregistrat în a patra săptămână, în timp ce în zona de vest a României, după două săptămâni: 2.811. În Ungaria era în mijlocul perioadei de înregistrări maxime, pe când în România era spre sfârșitul acesteia.

Este un fenomen obișnuit, întrucât locurile mai mari de aglomerare din vestul României se află mai la sud față de cele din Ungaria. Astfel, mulțimea care se deplasează încet spre sud ajunge mai târziu în locurile de înnoptare din județele Arad, respectiv Timiș. Dinamica din arealuri poate fi bine observată pe hărțile ce conțin înregistrările săptămânale:

Pentru evaluare, am comparat rezultatele din acest an cu cele din anii anteriori pentru câteva locuri de aglomerare. Pe lângă datele din 2019, am evidențiat numerele medii din ultimii 8-10 ani, precum și variațiile medii, ce arată cu cât valorile din anii anteriori variază față de medie.

1. Singurul loc de aglomerare din județul Bihor, aflat lângă Oradea, nu a reușit niciodată să prezinte numere impresionante. În baza informațiilor noastre, locul de înnoptare e folosit în special de păsări aparținând coloniei locale, precum și de câteva exemplare aflate în apropiere. Cu toate acestea, observațiile păsărilor cu inele colorate ne confirmă că, în anumiți ani, apar aici și păsări venite de mai departe, mai ales din Ungaria. În schimb, toate observațiile cu inele colorate din toamna anului 2019 ne-au arătat aici doar păsări locale. Din păcate, aici succesul reproductiv a fost foarte slab din cauza ploilor și a furtunilor – reflectat nu doar în numărul exemplarelor tinere, ci și al celor adulte, dintre care o parte a plecat în a doua jumătate a verii. În anii precedenți au fost cazuri, când, din diferite motive (de pildă, deranj din cauza vânătorii), nu s-au adunat aici deloc vânturei. De aceea, chiar și numerele mai slabe din anul acesta de la începutul perioadei sunt mai bune decât media mai multor ani. La numărul păsărilor locale aflat într-o continuă scădere, s-a adăugat în a doua jumătate a lunii septembrie un grup străin, aflat în migrație. De aici rezultă o linie frântă, neregulată, cu două culmi.

2. În locul de înnoptare aflat nu departe de Chișineu-Criș (județul Arad), față de anii trecuți, s-au numărat exemplare semnificativ mai multe, după cum se vede și în grafic, căci nu doar că au fost cu 70-80 de vânturei mai mulți în fiecare săptămână, dar și numărul înregistrat la sfârșitul lunii septembrie reprezintă un nou record local. În paralel cu recensământul, cu două ocazii, am reușit să capturăm pentru inelare în total: 26 de vânturei de seară și 3 vânturei roșii.

3. Celălalt loc de aglomerare din județul Arad se află pe teritoriul administrativ al comunei Macea și, față de exemplul anterior, chiar dacă e cel mai important loc de aglomerare din Crișana, a înregistrat numere mai mici decât în anii precedenți. E posibil să fi fost aici mai puține exemplare tocmai cu acele păsări care au apărut în locația din Chișineu-Criș, care se află relativ aproape. Reprezentarea grafică a datelor din anul acesta ne indică o linie care de-abia atinge limitele de jos ale variațiilor. Apoi, spre sfârșitul perioadei de monitorizare au crescut efectivele înregistrate și aici s-au numărat cei mai mulți vânturei se seară în ultima săptămână din întregul Bazin Carpatic.

4. În materialul menționat mai devreme, am precizat că în 2015, în localitatea Variaș din județul Timiș, au fost tăiați plopii pe care se adunau vântureii, iar aceștia și-au mutat locul de înnoptare la marginea localității. Aici, din cauza condițiilor nefavorabile pentru numărătoare, în multe cazuri, recensământul nu reflectă bine realitatea. Așa s-a întâmplat și anul acesta, când, cu 2-3 ocazii, observatorii au văzut doar o parte a păsărilor. Datele incerte sunt reflectate în grafic prin linii întrerupte. În cazul datelor de la Variaș, variațiile foarte largi care ies în evidență se explică prin faptul că, după ce s-a produs mutarea amintită mai sus, mai puține păsări au ales acest loc de înnoptare decât înainte.

5. Cel mai vechi loc de aglomerare cunoscut de noi – Uivar (județul Timiș), a avut o soartă asemănătoare cu cea a locației de la Variaș. Plopii pe care se adunau inițial vântureii au fost tăiați de-a lungul anilor, iar păsările au fost nevoite să se mute mai aproape de localitate. Știrea de „senzație” din 2019 a fost faptul că, după 15 ani, vântureii au părăsit locația de la Uivar și s-au mutat în zona frontierei româno-sârbe, în apropierea localității sârbe Peterda, la aproximativ 10 km de vechiul loc de înnoptare. Evaluând datele, presupunem că transferul s-a realizat treptat, nu de pe o zi pe alta, deoarece, spre deosebire de numerele mici de la Uivar, lângă Peterda am găsit 3-400 de vânturei. Noua locație de aglomerare a fost monitorizată de către colegii din Serbia începând cu a doua parte a perioadei de recensământ.

6. Locul de înnoptare din Banat aflat în cel mai sudic punct adună, de regulă, cea mai mare concentrare de vânturei de seară. La fel s-a întâmplat și în anul acesta. Aici s-au numărat cele mai multe păsări la toate cele patru numărători din luna septembrie și tot aici s-a înregistrat recordul anului – 1.400 de exemplare, care, față de media anilor precedenți este impresionant. Spre bucuria noastră, recensământul din anul acesta a fost realizat aici de către o echipă mică, dar entuziastă din Timișoara. Astfel, comparativ cu anii trecuți, am reușit să reducem numărul de km rulați cu mașina pentru monitorizarea de toamnă a vântureilor de seară.

În urma centralizării datelor din întreaga parte de vest a României, reiese că datele din 2019 urmează media rezultatelor din ultimii 10 ani. Prin punctul maxim atins în a doua jumătate a lunii septembrie, linia ilustrează ceea ce e specific acestui areal, că timp de 5-6 săptămâni numărul vântureilor din locurile de înnoptare crește în mod continuu.

La finalul raportului nostru, dorim să le mulțumim observatorilor pentru implicare: Alex Birău, Bărbos Lőrinc, Călin Porojan, Dósa Attila, Daróczi J. Szilárd, Hegyeli Zsolt, Ionela Slejiuc, Laura Turdean, Mario Săuca, Ștefan Popa, Zeitz Róbert, precum și lui Marton Attila pentru ajutorul în realizarea graficelor. Solt Szabolcs și Horváth Éva (Societatea Maghiară Ornitologică și pentru Conservarea Naturii – MME) ne-au acordat ajutor indispenasabil în capturarea și inelarea vântureilor de seară.

[text style=”color_brown”]Redactat de: Nagy Attila[/text]
[text style=”color_brown”]Tradus de: Laura Turdean[/text]