Scris de: Gabija Gorobecaitė, Andrei Dinu, Kaleth Zelaya, Carolne Meier

Dis de dimineață, grupul nostru: Andrei din România, Kaleth din Nicaragua, Caro din Germania și Gabi din Lithuania s-a întâlnit la stația de tren, a așteptat trenul ce a avut întârziere și aproape a pierdut autobuzul ce urma a fi luat ulterior. Din fericire, am ajuns cu bine la destinația noastră, într-o pădure foarte frumoasă.

La scurt timp de la sosirea noastră la pădurea Osterholz, adiacentă carierei de calcar, ne-am întâlnit cu doamnele Majo și Barbara, care fac parte dintr-o inițiativă de activism civic local (OSTERHOLZ BLEIBT) care luptă pentru protejarea acestei zone naturale. În contextul crizei climatice, un astfel de efort este esențial.
Există o poveste despre o mină de calcar deținută de compania Oetelshofen GmbH & Co. KG, localizată chiar lângă pădurea Osterholz. Exploatarea calcarului rezultă în limitarea suprafeței pădurii pentru extinderea carierei. Cel ce deține mina, deține și o parte din pădure, astfel că politica e simplă: după exploatarea resurselor Planetei, deșeurile trebuie depozitate undeva, așadar voi tăia o parte din pădure, voi vinde lemnul și voi transforma zona în groapa de gunoi a minei, repetând procesul ori de câte ori am nevoie. Acest lucru este posibil, deși pădurea este arie protejată. Din ce ne-a fost povestit, există relații strânse între deținătorul minei și un politician local, astfel regulile pot fi manipulate după bunul plac, profitul fiind tot ceea ce contează.

Am identificat câteva aspecte nesustenabile:

• Cum știm că mina produce emisii considerabil, am întrebat despre sistemul de monitoring al acestora. Răspunsul a fost simplu: ‘’există, dar emisiile sunt întotdeauna sub limită’’. Cât de mai sunt oare aceste limite?
• Un alt aspect ce reflectă influențele politice și conexiunile dintre oamenii de afaceri din zonă este următorul: Nu departe de pădurea Osterholz, există un al petic de pădure, o fostă arie protejată. Planurile unei autostrăzi vizează construcția acesteia prin zona respectivă. Așadar, soluția este simplă: zona protejată nu va mai beneficia de acest statut în continuare. Zona de depozitare a deșeurilor, ce urmează a fi extinsă, devine astfel o arie protejată, în detrimentul pădurii. Da, este posibil, zona de gunoi este acum arie protejată. Cumva, se pare că acolo există acum specii și habitate de interes conservativ.
• Capacitatea de suport și regenerare a zonei de exploatare nu contează. Calcarul este extras fără a se ține cont de limite. Una din îngrijorările lui Majo este că fiul ei alături de generația sa nu vor mai putea beneficia de acest tip de resursă, nici de serviciile ecosistemice oferite de pădure, nici măcar de simpla sa existență.
• Există o veche zonă de exploatare, undeva la 8 km depărtare, zonă ce ar putea fi utilizată ca depozit de deșeuri. Chiar ar fi nevoie de acest tip de deșeu, deoarece poate fi folosit ca material de construcție, iar în acea zonă chiar este nevoie de sprijin pentru locuințele amenințate de eroziune, care pot oricând să o ia la deal. Argumentul contra este că distanța este prea mare și că transportul ar fi prea scump… Dar dacă ne gândim la resursele necesare tăierii pădurii și curățării ulterioare, alături de pierderea valorii recreaționale, educaționale și ecologice a pădurii, balanța nu va mai arăta această alternativă aflată la 8 km ca fiind una neconvenabilă.

Inițiativa OSTERHOLZ BLEIBT luptă contra aspectelor ilegale ale exploatării. Majo este unul din oamenii care reprezintă pădurea în tribunal, unde încearcă să explice importanța acesteia pentru comunitatea locală, dedicându-și timpul pentru a salva acest loc. Inițiativa este susținută de nu mai puțin de alte 27 de organizații.

Se spune că este mai bine să vezi ceva o dată, decât să auzi despre el de alte 1000 de ori. Am mers, așadar, în adâncul pădurii, unde se poate observa și suprafața exploatării de calcar. Aici… O surpriză ne aștepta. Ne-am apropiat de tabăra unor activiști ce locuiesc deja de doi ani acolo. Casele din copaci sau corturile le sunt adăpost, acesta fiind felul lor de a lupta împotriva exploatării zonei. Toți acești oameni văd pădurea ca un refugiu crucial, în special în contextul crizelor globale prin care trecem (cea climatică, a biodiversității, a sănătății publice), și își dedică viața pentru protejarea acesteia.

Haideți să vorbim puțin despre emoții… Pentru că le-am simțit!

Am încercat să ne conectăm la moment cu toate simțurile, la viața celor ce trăiesc în pădure, să le împărtășim sentimentele, să îi înțelegem. În timp ce curățam împreună legume (era ora prânzului) am pus întrebări, am râs, aproape am plâns, ne-am simțit parte a acelei comunități! Am fost uimiți de inteligența, viziunea, conștientizarea asupra contextelor socio – politice la nivel global pe care acești tineri le aveau și am realizat că acest tip de ocupare a pădurii este de asemenea o metodă de a acționa! Nu este suficient, ei știu asta, noi știm asta, dar împreună cu alte inițiative putem fi mai puternici, putem influența factorii de decizie, putem ajunge să trăim în armonie cu Natura!

“Este impresionant să vezi astfel de inițiative de apărare a naturii în această emisferă, din moment ce acestea se practică cel mai mult în regiunile Americii Latine și în Caraibe; să vezi astfel de oameni, care renunță la privilegiul educației și oportunităților de muncă pentru a lupta împotriva uriașelor afaceri. Neputința desfășurării acțiunilor de combatere legală a acestui tip de extracție este enormă, fiind nevoie de multe resurse, mai ales financiare, pentru lupta în tribunale.” – Kaleth

“Când am văzut tabăra activiștilor m-am simțit separată în două părți, partea mea interioară mai radicală îmi spunea să mă alătur lor (le-am oferit mâncare, bani, dar ei își doreau mai degrabă mai mulți oameni alături), dar în același timp nu mă simt pregătită (încă) și îmi doresc să mă pot întoarce acasă la cei pe care îi iubesc (prietenul și cățelul meu). Așa că mi-am spus că dacă voi eșua în menținerea relației pe care o am acum, mă voi alătura unuia dintre aceste grupuri de ocupare a pădurii. Până atunci, voi continua cu alte forme de activism” – Gabi.

“Au fost un exemplu extraordinar de dedicare și de fiecare dată când mă voi simți demotivat, obosit, fără dorință de acțiune, mă voi gândi la ei, mă voi gândi la frumusețea lor, la speranța lor, la comunitatea lor și asta îmi va da mereu puterea de a mă da jos din pat și de a continua să trag tare pentru tipul de inițiativă de mediu și climă din care fac parte!”- Andrei

Cum vedem noi situația?

În zilele noastre, conexiunea cu Natura se pierde din ce în ce mai mult, dezvoltarea tehnologică, în special pentru generația tânără, este o continuă distragere de la lumea reală. Pierderea acestui tip de conexiune ne face să nu mai realizăm importanța unui sistem natural, mai ales într-o lume care trebuie să se adapteze crizelor globale (climatică, a biodiversității, de sănătate publică). Indiferent că vorbim de capacitatea unei păduri de a purifica aerul, de rolul vegetației în limitarea efectelor inundațiilor sau de simplele valori estetice și culturale ale ecosistemelor, importanța sistemelor naturale în menținerea rezilienței societății noastre este indubitabilă (Tam, K.-P., 2013.).

Credem că, pentru a schimba perspectiva asupra pădurii dintr-o grămadă de arbori ce pot fi exploatați într-o zonă cu adevărat valoroasă, este nevoie de o abordare specifică unui sistem social – ecologic. Cu alte cuvine, ne gândim la implicarea comunităților locale în această luptă, dar pe lângă acestea, pe lângă societatea civilă, comunitatea științifică poate avea un rol foarte important. Chiar dacă am avut o dezbatere despre asta, pădurea poate avea un ‘’preț’’, bazat pe valoarea sa ecologică și socială. Pentru că nu toată lumea înțelege valoarea intrinsecă și nu simte datoria morală de a proteja o astfel de zonă, toate beneficiile ce emerg din această pădure pot fi evaluate și prezentate factorilor de decizie. Pădurea poate deveni un loc cu o mare importanță educațională, panouri informative despre componentele diversității biologice, despre rolul arborilor în reglarea climei sau despre istoria pădurii pot ajuta pe toată lumea să devină mai conștientă de acest loc. Oamenii de știință pot evalua biodiversitatea și serviciile ecosistemice și pot face politicienii mai conștienți de valoarea acestora – în felul ăsta chiar pot fi implicați tineri studenți deoarece aceste subiecte pot fi foarte utile pentru o teză de licență sau de disertație, deci poate fi o modalitate de a transmite informația către tânăra generație care activează în domenii legate de mediu și climă și de a-i ajuta pe aceștia să acționeze. Pădurea Osterholz poate fi un mediu de conectare a oamenilor cu Natura, un spațiu educațional și recreațional, unde te poți plimba cu copilul, învață alături de el, poți deveni mai atașat de pădure și vei deveni mai dornic să o poți menține în viață, netăiată. Fiind un buffer esențial (poate limita emisiile toxice și zgomotul) amplasat între zona de exploatare și cea mai apropiată localitate, această pădure are și un rol important în mitigarea efectelor pandemiei Covid 19, ajutând la creșterea capacității imunitare a oamenilor.

Toate inițiativele existente (ocuparea pădurii, lupta din tribunale, creșterea conștientizării, etc.) sunt foarte importante, și alături de viitoarele implicații științifice pot avea beneficii sinergice, iar împreună pot reprezenta mai multe argumente și pune mai multă presiune pe factorii decizionali!

Dezvoltarea va fi întotdeauna aici, avem nevoie de ea. Ceea ce este important nu este existența ei, ci sustenabilitatea acesteia. Fundația sistemelor socio – economice este bazată pe componentele Capitalului Natural, totul începe de la o resursă naturală. Așadar, până ce aceste sisteme nu vor respecta capacitatea de suport și de regenerare a Naturii, și doar creșterea economică va conta, fără a lua în considerare binele oamenilor și a mediului, nu vom putea face față provocărilor globale actuale și din viitor. Dar noi credem în puterea noastră de a schimba lucrurile!

Mineritul și extracția mineralelor este o parte a sectorului primar în activitățile economice, care avansează constant în țările în curs de dezvoltare, dar, în același timp, se desfășoară în „țările din lumea întâi”, reducând considerabil resursele forestiere, ceea ce duce la pierderea ecosistemelor care susțin viața plantelor și animalelor. În prezent, multe populații au fost expropriate, astfel activismul radical devenind o parte a societății, în mare parte reprezentat de tineri care lucrează împreună cu ONG-uri.

Guvenele și companiile private joacă un rol transcendental în aceste situații, neaplicând legea, ecocidul este iminent alături de încălcarea drastică a drepturilor societății civile.

Tu ce părere ai?

Ca o notă optimistă, oamenii implicați în lupta pentru pădurea Osterholz sunt încrezători, ei cred că de această dată pădurea nu va fi tăiată. Noul primar face parte dintr-un partid verde, și are o viziune pozitivă asupra situației. Toată lumea speră că va avea un rol important în această poveste.

Poate carierele pot fi prietenoase cu viața sălbatică. De exemplu, activitatea de exploatare poate fi stopată în perioada de cuibărire, mai ales dacă zona este adiacentă unei suprafețe naturale, astfel nivelul disturbanței ar fi scăzut. Păsările pot chiar folosi cariera ca zonă de cuibărire. Elementele naturale pot fi preservate, poate anumite specii de plante pot fi protejate pe perioada exploatării. De asemenea, deșeurile rezultate pot fi folosite, după cum ne-a fost povestit, ca materiale de construcții pentru zone afectate de eroziune unde casele oamenilor pot deveni victimele alunecărilor de teren. În acest fel, suprafața zonei de gunoi nu va mai trebui lărgită așa mult.

Bibliografie: Tam, K. P. (2013). Concepts and measures related to connection to nature: Similarities and differences. Journal of Environmental Psychology, 34, 64-78.