Zilele trecute în presa locală și centrală a fost mediatizată o știre legată de ”invazia lăcustelor”, mai ales în zona Ditrău-Lăzarea-Joseni, județul Harghita. În urma acestei știri autoritățile județene și naționale au intervenit prompt și au impus utilizarea insecticidelor pentru stoparea acestor insecte în fânațele afectate de ”invazie”. Reacția imediată a autorităților ar fi salutabilă, însă acest caz implică mai multe probleme legate de necesitatea și eficacitatea utilizării insecticidelor.

Această insectă apărută în câteva locuri într-un număr impresionant este de fapt un cosaș de mărime mare, o specie autohtonă în regiunea respectivă, dar răspândită în mare parte a Europei, local fiind chiar o specie de cosaș (deci nu este lăcustă) comună. Denumirea științifică a speciei este Polysarcus denticauda (Cosașul mare de pajiște), trăiește în pajiști mezofile, fânețe. Este una din cele mai mari insecte din țară, are o mișcarea lentă și mandibule foarte dezvoltate. Aspectul și comportamentul acestui cosaș într-adevăr par amenințătoare. Se pot observa trei variații de culoare: brun-negricioasă, verde-negricioasă și verde. În ultimele decenii, această insectă a fost decimată prin utilizarea masivă a insecticidelor, astfel acum a devenit o specie rară în mai multe zone din Europa, în unele țări (Germania, Austria, Ungaria etc.) fiind deja inclusă pe lista speciilor protejate. Se hrănește cu plante dicotiledonate, suculente, ocazional și cu alte insecte, dar nu poate fi considerat un dăunător al culturilor agricole și a grădinilor de zarzavaturi.

În zilele trecute, pe lângă Depresiunea Giurgeului, ”invazia de lăcuste” a fost semnalată și în alte zone din județul Harghita, în regiunea Băile Homorod-Vlăhița-Căpâlnița și Feliceni. În urma deplasării pe teren efectuată în zona Ditrău și Vlăhița de către colegul nostru Máthé István s-a constatat la fața locului că indivizii acestui cosaș se deplasau încet, dar între timp nu produceau pagube semnificative în plantele cultivate. Urme de hrănire s-au observat mai ales pe brusture (Arctium lappa), păpădie (Taraxacum officinale), tătăneasă (Symphitum officinale), pe specii din genul Centaurea, dar au fost ciupite și câteva plante de trifoi roșu (Trifolium pratense). În zona Vlăhița, un lan de grâu și o plantație de cartofi au fost parcurse de colegul nostru, dar nu s-au observat urme de hrănire. În mod similar nu au fost observate urme de hrănire nici în grădinile de zarzavaturi prin care au trecut cosașii, plantate cu cartofi, ceapă albă și ceapă roșie, sfeclă de furaje, salată, pătrunjel, fasole. Doar în zona Lăzarea, în vecinătatea imediată a fâneței pulverizată cu insecticid au fost observate urme de hrănire pe tulpinile câtorva plante de cartofi.

În lumea vietăților, gradația nu este un fenomen izolat, creșterea bruscă a mărimii populațiilor se face de obicei la intervale regulate de timp (fenomen ciclic). În România cel mai cunoscut caz de gradație se poate observa la Cărăbușul de mai (Melolontha melolontha), care aproximativ la fiecare patru ani apare într-un număr foarte mare de indivizi. Această explozie populațională este redusă la un nivel normal în scurt timp, pentru că prădătorii naturali consumă cu precădere această pradă abundentă și ușor accessibilă, în urma căreia mărimea populației Cărăbușului de mai se reduce semnificativ în următorii ani.

Acest fenomen ciclic s-a înregistrat și în cazul Cosașului mare de pajiști, repetat la intervale de câteva decenii; încălzirea neobișnuită a vremii în perioada primăverii poate scurta ciclul de dezvoltare a cosașului, populația devenind masivă într-o perioadă foarte scurtă. În consecință se poate afirma că acest cosaș a apărut local într-un număr ridicat, dar fără să producă pagube însemnate observabile pe teren. Această știre de ”invazia lăcustelor” a avut un impact mediatic datorită faptului că fânețele umede întinse dintre Ditrău și Lăzarea unde se deplasau cosașii către sud sunt străbătute pe sute de metri de drumul european E578, unde, datorită fluxului intens de trafic cosașii aflați în migrație locală au fost călcați cu miile pe carosabil.

Ca răspuns la apariția masivă a Cosașului mare al pajiștilor, în zona Lăzarea și Ditrău s-a recurs la pulverizarea insecticidelor pe o suprafață de aproximativ 20-30 ha de fânețe. Am aflat că s-a utilizat insecticid pe bază de piretroide. Acești agenți chimici prezintă un pericol temperat pentru albine (însă specificăm faptul că mai mulți derivați ai piretroidei sunt periculoși pentru albine, dar nici un produs nu este fără efect asupra albinelor). Modul de acțiune a insecticidelor pe bază de piretroide este asemănătoare cu cea a notoriului DDT. Otrava se absoarbe în stomacul insectelor și acționează asupra sistemului nervos, iar efectul apare după 1-2 ore sau chiar după o jumătate de zi. Astfel se explică faptul că și după pulverizarea insecticidului se mai pot observa indivizi vii. Din păcate, datorită acestui mod de acțiune, utilizatorii se simt nevoiți să utilizeze din nou acest insecticid după o perioadă scurtă de timp. Insecticidul utilizat în acest caz este foarte periculos pentru pești și amfibieni, odată ajuns în apele de suprafață produce pagube importante în acvifaună. Poate fi letal și pentru artropodele utile din habitatele terestre, astfel nu recomandăm utilizarea insecticidului în vecinătatea zonelor protejate. Ne delimităm categoric de modul de dispersie a insecticidului din avion, pentru că astfel nu se poate evita dispersia insecticidului pe suprafețe întinse și în apele de suprafață. O altă problemă apare datorită faptului că prin lanțul trofic agentul activ din insecticid ajunge în organismul prădătorilor insectivori, cum sunt berzele și rândunicile, și deși se consideră că nu este letală pentru aceste păsări, asta nu înseamnă că nu dăunează acestor specii. Concluzia noastră este că utilizarea masivă a insecticidelor poate afecta comunitățile de viețuitoare din fânațe și pășuni, iar pe termen lung acest fenomen poate afecta în mod negativ și agricultura.

Prezența Cosașului mare al pajiștilor în județul Harghita semnalizează faptul că aici încă există fânețe cu o biodiversitate bogată, unde această specie se simte bine, în comparație cu habitatele sărace datorită agriculturii intensive din vestul Europei, unde au supraviețiut doar populații foarte reduse. În Depresiunea Giurgeului mereu a fost și sperăm că va fi și în continuare prezentă această specie, care, prin populațiile sale mari și mărimea însemnată a indivizilor, contribuie la menținerea populațiilor însemnate de berze albe, desigur pe lângă alte surse trofice bogate (alte insecte și amfibieni).

Sperăm că prin acest mesaj reușim să contribuim la informarea corectă și autentică de specialitate prin mass-media, respectiv să contribuim în luarea deciziilor corecte în situații similare, bazate pe criterii științifice, evitând producerea de panică în rândul populației și intervenția îndoielnică sau chiar nocivă asupra habitatelor naturale, de exemplu pe fânațe. În cazul în care se constată producerea de pagube în culturile agricole, se poate aplica o intervenție locală și direcționată.

Autori:

Máthé István, conferențiar (Universitatea Sapientia, Miercurea Ciuc), dr. Markó Bálint, conferențiar (Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca), prof. dr. Balog Adalbert (Universitatea Sapientia, Tîrgu Mureș), Vizauer Tibor-Csaba (ecolog, Societatea Lepidopterologică Română, Cluj-Napoca), dr. Ionuț Ștefan Iorgu (specialist orthoptere, Muzeul National de Istorie Naturală Grigore Antipa, București) – entomologi

Suntem de acord cu conținulul comunicatului:

Hartel Tibor (conferențiar, UBB Cluj-Napoca), dr. Keresztes Lujza (conferențiar, UBB Cluj-Napoca), dr. László Zoltán (conferențiar, UBB Cluj-Napoca), Papp Tamás (președinte, Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus”, Tîrgu Mureș), dr. Mara Gyöngyvér (conferențiar, Universitatea Sapientia, Miercurea-Ciuc), dr.Urák István (conferențiar, Universitatea Sapientia, Cluj-Napoca)